Cum am putea,oare, să ne explicăm adânca și prelungita tăcere care se păstrează asupra recentelor declarații ale președintelui Donald Trump? Declarații care au provocat intense comentarii în Statele Unite și nu numai acolo. Mă refer la acele voci foarte sonore ale unor personaje care intră în fibrilație ori de câte ori ambasadorul Hans Klemm își exprima îngrijorarea, așa cum a făcut-o, mai nou, și în legătură cu posibilitatea adoptării și punerii în aplicare a legilor justiției. Militanți neînfricați, aflați zi de zi, ceas de ceas, pas cu pas, pe baricadele civismului, dar care, de data asta, nu își găsesc puterea să articuleze, în replică, fie și doar o propoziție. De pildă, una în care să se delimiteze de această declarație nimicitoare a președintelui Donald Trump:,,Ei rezistă progresului, ei rezistă schimbării pentru că lucrul de care le pasă este să protejeze ce au reușit să facă până acum,adică să controleze țara și asta nu în beneficiul nostru’’.
Iar, dacă acestor declarații le vom adăuga o altă sentință categorică, de data asta despre ,,un sistem corupt, un sistem bolnav din interior’’ – afirmație care, de ce nu am recunoaște-o?, se potrivește afurisit de bine și la noi-, atunci întrebarea devine de neevitat. Cu atât mai mult cu cât în discursul liderului de la Casa Alba revine expresia ,,ei rezistă’’!
Firește, președintele Donald Trump se referă la mișcarea ,,#rezist’’ și la activitățile pe care militanții săi le derulează în Statele Unite ale Americii, dar să nu uităm că, aici, în Românica, această mișcare a fost sursa de inspirație a protestatarilor împotriva Ordonanței 13. După cum, mai nou, tot ea este modelul suprem al mișcărilor de stradă care contestă nu numai legile justiție, ci însuși dreptul Parlamentului de a dezbate și de a decide. Ducând discuția mai departe ajungem la o altă semnificativă (și deloc simplă) coincidență. Și în Statele Unite și la noi, acțiunile protestatare ale mișcării ,,#rezist’’ beneficiază de foarte consistentul sprijin moral și, în primul rând, financiar al lui Georg Soros. Cu deosebirea că, dacă în țara Licuriciului cel Mare, autoritățile s-au mobilizat și întreprind demersuri concrete, dând riposta cuvenită anarhismului și presiunilor așa-zișilor rezistenți, la noi, încă, autoritățile par a fi paralizate sau chiar timorate de ideea că, aplicând legea, riscă să afecteze bunul mers al relațiilor cu Statele Unite și parteneriatul nostru strategic.
Bănuială pe cât de greșită pe atât de păguboasă pe care, din păcate, o alimentează repetatele și absolut nediplomaticele ieșiri publice ale ambasadorului Hans Klemm. Ieșiri care încalcă grav normele și uzanțele diplomatice, fiind, prin aceasta, de natură să aducă total nedorite și absolut inacceptabile deservicii relațiilor cu totul speciale dintre România și Statele Unite.
Două vorbe, acum, despre maniera în care au ales să reacționeze public- de fapt, să nu reacționeze!- ideologii și strategii mișcării ,,#rezist’’ față de declarațiile președintelui Donald Trump. La o adică, nu văd ce i-ar fi împiedicat pe corifeii anarhismului IT să îl informeze pe președintele american că, aici, pe mioriticele noastre meleaguri, cea ce face mișcarea ,,#rezist’ ’este o treabă cu totul și cu totul diferită de ceea ce fac cei din SUA. Că ei, tinerii frumoși și liberi, militează, numai și numai în mod pașnic și civilizat, pentru respectarea legii, legalității și pentru reala independență a justiției. Că pentru acțiunile lor eminamente civice ei, tinerii frumoși și liberi, nu primesc de la nimeni sprijin logistic și, în primul rând, de natură financiară. La nevoie, petiționarii putând să aducă în sprijin depoziția ambasadorului Hans Klemm, temeinic cunoscător și, mai ales, imparțial evaluator al realităților românești, nedezmințit susținător al cruciadei anticorupție și al multilateral medaliatei sale campioane, Laura Kovesi. Ea însăși, victima inocentă a unor penali împotriva cărora strada se ridică, fie și fără a avea aprobările legale pentru desfășurarea protestelor.
În egală măsură cred că, sus menționatele declarații ale președintelui Donald Trump ar putea oferi- mai bine mai târziu decât niciodată!- autorităților statului de drept, în primul rând celor confirmate prin votul democratic, liber exprimat al majorității electoratului român, șansa să își ia inima în dinți și să informeze înaltele oficialități din Statele Unite ale Americii despre repetatele acțiuni anarhiste patronate și finanțate de către Soros. Făcând, în context, și mențiunile cuvenite despre extrem de neavenitele demersuri și declarații ale ambasadorului Hans Klemm.
Nu aș putea, acum, să spun care dintre cele două scenarii ar avea cele mai mari sorți de izbândă. Deși tare mă încearcă bănuiala că,în ceea ce privește cea de a doua variantă, mi se va atrage atenția că un asemenea demers va deranja peste Ocean. Sau, mai rău, că va fi de natură să îl supere foarte tare pe marele nostru aliat strategic. Răspund, fără ezitare, exclus!
Motivul fiind unul cât se poate de simplu, dar decisiv: România se află și rămâne în Parteneriat Strategic cu Statele Unite ale Americii, nu cu Georg Soros!