„Sfântul Apostol Petru – frate după trup cu Apostolul Andrei – era cel mai în vârstă dintre ucenicii Domnului. Pe numele său inițial Simon, schimbat datorită apostoliei, Petru era de meserie pescar și provenea din Betsaida Galileii. Este considerat de către Biserică primul dintre egali în ceata trimișilor la propovăduirea Evangheliei. Ca temperament, era o fire năvalnică, am putea spune, și foarte cinstită. Cu toate acestea, așa cum se știe, Petru s-a lepădat primul de Hristos și a făcut acest lucru în împrejurarea în care Învățătorul său era batjocorit și purtat de la Ana la Caiafa. Deosebirea dintre Petru și Iuda, care Îl vânduse pe Mântuitor dușmanilor Săi, constă în faptul capital că Petru nu a alunecat în ireversibilul păcat al deznădejdii – cum s-a întâmplat cu Iuda – și a sperat în dragostea și generozitatea Mântuitorului, cu atât mai mult cu cât căința sa a fost copleșitoare. Petru a fost reintegrat între Apostoli, iar Hristos a spus că pe această piatră (sinonim cu numele de Petru) va zidi Biserica Sa. Petru a propovăduit Evanghelia în Iudeea, în Antiohia, în Pont (adică în țări de pe marginea Mării Negre), în Galatia, în Capadocia, în Bitinia, ajungând până la Roma, unde și-a sfârșit viața în ziua de 29 iunie din anul 67, îndurând moarte de mucenic în timpul prigoanei dezlănțuite asupra creștinilor de către împăratul Nero. Petru a fost omorât chiar pe colina pe care se înalță astăzi bazilica ce-i poartă numele. Acolo a fost răstignit cu capul în jos, pecetluind cu propriul sânge dragostea și fidelitatea față de Învățătorul său”, explică scriitorul și publicistul Dan Ciachir pentru dcnews.ro.
„În aceeași zi și în același an, tot la Roma, a primit moarte de mucenic și Apostolul Pavel, care nu s-a numărat în ceata celor 12, întrucât Hristos i s-a arătat „în chip minunat” în timpul uneia dintre persecuțiile sale împotriva creștinilor. Din însărcinarea Sinedriului (parlamentul politico-religios din Ierusalim), Pavel i-a prigonit crunt pe creștini, mergând până într-acolo încât a păzit hainele celor care îl omorau cu pietre pe Arhidiaconul Ștefan, cel dintâi martir creștin. Marele convertit avea o impecabilă cultură teologică și era ucenicul unui rabin pe nume Gamaliel. Trecerea sa la creștinism a fost una dintre cele mai spectaculoase, întrucât s-a transformat într-o fidelitate neclintită față de Hristos, de învățătura și de Biserica Sa, care i-au adus renumele de „Apostolul neamurilor””, povestește acesta.
Sfântul Ioan Gură de Aur despre cei doi apostoli
"O, fericită și binecuvântată pereche căreia i-au fost încredințate sufletele întregii lumi! Petru - începutul credinței drepte, marele arătător al tainelor sfinte ale Bisericii, sfătuitorul creștinilor, odorul puterilor cerești, apostolul prețuit al Domnului. Pavel - marele propovăduitor al adevărului, mândria lumii, omul venit din ceruri și îngerul de pe pământ, slava Bisericii, vulturul care zboară în înălțimi, alăuta Duhului, privighetoarea cu cântecul dulce și plin de grație, gura Stăpânului, slujitorul treaz al lui Hristos."
Apostolul Pavel a fost executat la porunca împăratului Nero în penultimul an al domniei sale. Capul său a fost tăiat cu o sabie într-o margine a Romei, pe drumul care duce spre mare. Un detaliu interesant este că Petre Țuțea l-a descris pe Sfântul Pavel ca pe "omul care simbolizează întreaga Mediterană", spune Dan Ciachir.
30 iunie. Soborul Sfinților 12 Apostoli
„Între cele două praznice există o legătură organică, întrucât și ceilalți 10 Apostoli, întocmai ca Sfinții Petru și Pavel, L-au mărturisit pe Hristos până la „marginile lumii”, propovăduind cuvântul Evangheliei, întemeind biserici, hirotonind episcopi și instruind teologic pe prezbiteri și pe credincioși. De altfel, Apostolul Pavel rămâne până astăzi cel mai mare teolog creștin. Cele 14 Epistole ale sale sunt așezate la loc de cinste în canonul Scripturii folosite de creștinii-ortodocși”, conchide Dan Ciachir.