În mediul rural, la începutul exerciţiului financiar al Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL) 2011-2014, 4,13 milioane de români beneficiau de o instalaţie de canalizare, faţă de 9,93 de milioane din mediul urban, asta inseamnă că din cele 20 de milioane de români, aproape 6 milioane nu aveau aşa ceva. Autorităţile centrale preferă să abandoneze aceste zone rurale şi să le lase să dispară decât să „arunce bani pe proiecte acolo”.
„Niciodată nu va fi în România acoperită nevoia de apă curentă şi canalizare. Statul preferă să subfinanţeze zona rurală până când aceasta va muri, decât să facă astfel de proiecte acolo”, ne-a declarat Gheorghe Damian, vicepreşedintele Asociaţiei Comunelor din România.
Umplem ciurul cu pipeta
Contractele de finanțare multianuale între MDRAP și beneficiarii PNDL sunt încheiate pe o durată de 4 ani, în limita creditelor de angajament aprobate și a creditelor bugetare aprobate și/sau estimate cu această destiație, fără eșalonarea anuală a creditelor bugetare, care se înscriu cumulat pentru toată perioada de finanțare.
„În momentul de față sunt finanțate prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL), în perioada 2015-2018, un număr de 716 obiective de investiții cu privire la realizarea/extinderea/reabilitarea/modernizarea sistemelor de alimentare cu apă și stații de tratare a apei, cu o valoare de 1,961 miliarde lei”, ne-au declarat oficialii Ministerului Dezvoltării.
Aproape 7,7 miliarde de euro costă România epurarea apelor uzate din mediul urban
Din cele şase milioane de români care trăiau fără un sistem de canalizare, cinci milioane proveneau din mediul rural.
Ce spune despre noi, ca ţară, faptul că până şi canalizarea este un lux pe care câteva milioane de români nu ţi-l permit?