În ultima și cea mai intensă parte a celui de-Al Doilea Război Mondial, Carl Gustav Jung, care se apropia de șaptezeci de ani, era deja o legendă în Zürich, în Elveția, în Germania, în Europa, în lumea întreagă. Studiile sale în domeniile psihanalizei, medicinei, religiei, filosofiei și literaturii îi permiseseră acestui bărbat ciudat, rod al unui pastor sărac și al unei femei grav afectate de tulburări psihice, să se erijeze într-un fertilizator al culturii moderne, frecventat de protipendada epocii.
Autorul „soluției finale”?
S-a speculat enorm pe tema colaborării lui Jung cu regimul instrumentat de Hitler, ba chiar s-a vehiculat ipoteza potrivit căreia acest cercetător abil le-ar fi sugerat naziștilor acțiunea de exterminare a evreilor! La polul opus, au apărut informații legate de activitatea de spion a lui Jung în slujba guvernului american, a Aliaților așadar. Care este adevărul astăzi - pentru că el se metamorfozează neîncetat sub efectul jurnalelor, documentelor sau însemnărilor descoperite - vom încerca să arătăm în continuare. Să introducem în scenă personajele! La 8 noiembrie 1942 sosea în neutra Elveție americanul Allen W. Dulles. Descinderea acestuia în Țara Cantoanelor a coincis cu debarcarea compatrioților lui în nordul Africii, în urma căreia, ca represalii, germanii au strâns și mai mult șurubul în jurul granițelor elvețiene și au definitivat procesul de ocupare a Franței.
Plantarea unui american la Berna
„Dulles s-a dus glonț la Ambasada Americană din Berna pentru a-și prezenta acreditările «atașatului de presă» Gerald Mayer, a cărui slujbă reală fusese aceea de «înaintemergător» pentru Oficiul de Servicii Strategice (OSS) și de creator al bazei informaționale pentru «Agentul 110»” (nimeni altul decât Allen Dulles), aprecia cercetătoarea Deirdre Bair în lucrarea „Jung. O biografie” (Editura Trei, 2011). Titlul oficial al lui Dulles - arăta Bair - era asistent special al ambasadorului la Berna, un nume de cod pentru reprezentantul OSS din Europa Centrală. Acoperirea solidă a lui Dulles era însă calitatea de asociat principal în renumita firmă de avocatură Sullivan&Cromwell, în care intrase în 1926, după zece ani petrecuți în Departamentul de Stat, la Ministerul de Externe.
Spovedanie amoroasă la cabinet
Dulles era, dincolo de toate aceste aparențe, un individ educat înzestrat cu un talent deosebit: se pricepea să recruteze spioni, pe care ulterior îi distribuia impecabil în scenariul luptei antinaziste. Așa a ajuns s-o evalueze pe Mary Bancroft, cunoscută la Berna sub numele celui de-al doilea soț, Rüfenacht, un elvețian francez. „Divorțată de primul bărbat, un american cu care avea doi copii, Mary întreținea o căsnicie mai mult decât lejeră cu Jean. Ea își lua amanți după cum voia și nu avea nicio remușcare să descrie amănuntele intime ale aventurilor ei oricui era dispus s-o asculte. Până și Jung era la curent cu această viață amoroasă deschisă”, specula biografa Deirdre Bair în studiul citat anterior.
Infiltrare în Clubul Psihologic jungian
Considerată o depravată care nu-și putea ține gura, invidiată pentru comportamentul îndrăzneț - purta rochii scurte, folosea un ruj roșu-aprins, curtată și evitată în același timp, Mary Bancroft era (și) o femeie de o inteligență sclipitoare, care vorbea fluent germana și care reușise să se infiltreze în exclusivistul Club Psihologic jungian: „Când intram într-o încăpere, consumam tot exigenul”, avea să-și amintească ea mai târziu. La 39 de ani, Mary nu era nici pe departe vreo frumusețe, cu figura ei cabalină și oasele înalte, dar împrăștia o energie și un șarm molipsitoare. „Eram la apogeul dibăciei mele sexuale și, de obicei, întotdeauna pregătită pentru vânătoare”, avea să recunoască Mary în volumul autobiografic publicat la senectute.
Flirt la Hotelul Baur au Lac din Zürich
„Bancroft a fost una dintre primele persoane recrutate de Dulles la sugestia lui Gerald Mayer. Când primii doi s-au cunoscut, la barul Hotelului Baur au Lac din Zürich, au fost atrași imediat unul de altul, dar niciunul nu a trădat vreun semn fățiș dincolo de flirtul firesc dintre doi oameni energici”, mai nota cercetătoarea Deirdre Bair. În scurt timp, Allen Dulles și Mary Rüfenacht au devenit nu doar colaboratori în slujba serviciilor secrete americane, ci și amanți. Jurnalistă cu o reputație subțire, bună dactilografă însă, Mary avea să fie însărcinată de Dulles cu dublul rol de secretară și traducătoare în serviciul lui Hans-Bernd Gisevius.
Împotriva lui Hitler, pe dedesubt
Cine este al patrulea personaj al articolului nostru? Ne lămurește biografa Deirdre Bair: „Hans-Bernd Gisevius, aparent un viceconsul de rang inferior al consulatului german din Zürich, era în realitate un agent cu experiență din Abwehr-ul nazist, serviciul german de spionaj. Contraamiralul Wilhelm Canaris, care conducea Abwehr, se întorsese în secret împotriva lui Hitler încă înainte ca războiul să fie declarat și căuta sistematic agenți care să-i împărtășească vederile, Gisevius evidențiindu-se printre aceștia”. Canaris îl trimisese pe Gisevius în Elveția tocmai pentru a dezvolta legături cu Aliații în vederea realizării unui complot gândit să-l măture pe Hitler din fruntea Germaniei (din păcate, puciul din 20 iulie 1944 a eșuat).
Un cârlig perfect
De remarcat că Gisevius lucra la o carte cu conținut exploziv, care-i interesa în cel mai înalt grad pe Aliați: o autobiografie crestată pe relatarea istorică exactă a deciziilor militare și politice pe care le observase din funcția de ofițer superior de informații în Abwehr. Un cârlig perfect pentru agățarea lui Hans-Bernd, care visa să-și publice memoriile imediat după război, concomitent în două limbi: germană și engleză. Pentru a o convinge de importanța misiunii, între două reprize de sex, la țigară, Dulles a avertizat-o pe Mary că de discreția și șiretenia ei depind viețile a cinci mii de oameni! Șocată, aceasta i-a solicitat sfatul lui Carl Gustav Jung, pe care-l admira inclusiv ca bărbat, în ciuda diferenței de vârstă. În acest punct își face intrarea în scenă celebrul psihanalist.
Înrolat în OSS
Și ce intrare! Când a sunat să se programeze la ședința cu Jung, după un an în care nu se mai văzuseră, Mary a avut parte de un șoc: secretara Marie-Jeanne i-a transmis că doctorul aștepta telefonul ei și că-i dăduse deja instrucțiuni în legătură cu întâlnirea. Că Jung era mai bine informat decât proaspăta spioană sau pur și simplu acesta avusese o premoniție, nu poate fi stabilit deocamdată. Cert e că Jung a încurajat-o în demersul ei primejdios, iar la scurt timp după întrevedere Mary avea să poarte numele de cod „Doamna Pestalozzi” (atribuit de Dulles), în vreme ce medicul avea să afle toate detaliile înșirate de Gisevius în cartea sa (de o mie de pagini!), pe care o traducea în engleză Mary.
O analiză-lacrimă
Când a aflat că Jung devenise confidentul femeii, șeful serviciului secret american a dat dispoziții să se verifice zvonurile care-l zugrăveau pe Jung drept un simpatizant al cauzei naziste și un colaborator activ. Cum raportul amănunțit l-a scos nevinovat pe Jung, Allen Dulles s-a apropiat, la rândul lui, de reputatul om de știință. „La 3 februarie 1943 - releva biografa Deirdre Bair - Dulles și Jung se cunoscuseră deja și erau angajați într-un «mariaj încă experimental între spionaj și psihologie»”. Pe american îl interesau profilele psihologice trasate de Jung liderilor politici și militari, dovadă notele sale, desecretizate parțial: „Convingerea lui Jung - scria Dulles - este că Hitler, potrivit trăsăturilor psihopatice, va recurge la orice măsuri, până la sfârșit, însă el nu exclude posibilitatea unei sinucideri într-un moment disperat”. Precisă analiză, trebuie să recunoaștem!
Jung știa tot ce mișcă în buncărul lui Hitler
Carl Gustav Jung îi furniza însă lui Dulles și date atât de surprinzătoare încât nimeni nu pricepea de unde le afla, mai ales că ulterior multe dintre ele se dovedeau conforme cu realitatea. De pildă, Jung știa că Hitler trăia deja în subteran în acea perioadă, în buncărul său din Prusia răsăriteană și că oricine urma să-l vadă era mai întâi dezarmat iar apoi radiografiat. Mai mult, Jung aflase că oaspeții invitați la cină erau obligați să păstreze tăcerea. Doar Hitler purta conversația. Tensiunea era atât de mare - mai dezvăluiau sursele lui Jung - încât mai mulți ofițeri de rang înalt se aflau în pragul colapsului psihic.
Un plan de eliminare a Führerului
În rapoartele sale, Dulles a cochetat cu ideea că Jung afla toate aceste informații ori de la Wilhelm Bitter (psihiatru german, economist politic, sociolog, exilat în Elveția până la sfârșitul războiului; el i-a solicitat lui Jung sprijinul în „Complotul Schellenberg” îndreptat împotriva lui Hitler, sprijin pe care Jung i l-a acordat, doar că planul de eliminare a Führerului s-a năruit), ori de la pacienți de-ai săi neidentificați. În orice caz, Jung l-a impresionat profund pe șeful serviciului american de informații, care n-a ezitat să-l numească de atunci înainte pe medic în telegramele sale înaintate birourilor OSS din Washington și Londra „Agentul 488”. Cariera de spion a lui Carl Gustav Jung începea să prindă contur…
148 de ani se vor împlini pe 26 iulie 2023 de la nașterea lui Carl Gustav Jung
„Eu zic lăsați-l să meargă în Est. Deturnați-i atenția de la Vest sau, mai degrabă, încurajați-l să o țină îndreptată în altă parte. Lăsați-l să meargă în Rusia. Acesta este leacul logic pentru Hitler”, Carl Gustav Jung, într-un interviu din 1938
S-a speculat enorm pe tema colaborării lui Jung cu regimul instrumentat de Hitler, ba chiar s-a vehiculat ipoteza potrivit căreia medicul le-ar fi sugerat naziștilor acțiunea de exterminare a evreilor!
„În clipa în care un german se simte mare și important, devine cel mai periculos individ din lume”, Carl Gustav Jung
„Divizați Germania, altfel războiul va începe din nou”, Carl Gustav Jung
„Dulles și Jung se cunoscuseră deja și erau angajați într-un «mariaj încă experimental între spionaj și psihologie»”, Deirdre Bair, cercetătoare