Cele două Corei au pareri total diferite inclusiv in ceea ce priveste versiunile de kimchi, o mâncare tradiţionala, preparat din varză fermentată si care însoţeşte de multe secole fiecare masă din peninsula divizată.
Kimchi-ul s-a născut din necesitatea conservării legumelor pe perioada iernii şi este mai mult sau mai puţin iute. În Coreea de Nord, unde populaţia suferă de malnutriţie cronică, potrivit ONU, kimchi-ul asezonează orezul, mâncarea de bază. În Coreea de Sud, însoţeşte toate felurile de preparate.
In plus, cele două ţări au înscris separat murătura tradiţională în patrimoniul imaterial UNESCO, Seulul reuşind să realizeze procedurile cu doi ani înaintea Phenianului. În Coreea de Sud, elogiatorii kimchi-ului spun că are tot felul de beneficii pentru sănătate, care mai de care mai bizare, iar autorităţile organizează festivaluri gigantice dedicate verzei murate.
Rolul său principal este însă acela de simbol al identităţii naţionale, explică Park Chae-Rin, cercetătoare în cadrul Institutului mondial al kimchi-ului (Wikim) din Seul, finanţat de către guvernul sud-coreean. Kimchi-ul are o dimensiune sentimentală care uneşte coreenii, explică cercetătoarea.
În apartamentul său din centrul Phenianului, Song Song Hui recunoaste ca nu a 'mâncat niciodată kimchi din sud", dar crede că "cel de la Phenian este cu mult mai bun''. In sud, acest preparat are un gust mai pronunţat şi este mai sărat, întrucât clima mai caldă îl face mai greu de conservat
In Nord, kimchi este, potrivit lui Park, ''similar celui pe care îl mâncam înainte de epoca modernă, când nu existau frigidere şi când nu găseam ingrediente''. ''În Coreea de Sud, acest tip de kimchi a dispărut total'', a adaugat el. Cu toate acestea, ''kimjang'', arta preparării kimchi-ului, rămâne o tradiţie de familie de ambele părţi ale frontierei odată cu venirea sezonului rece.
În apartamentul doamnei Song, bucătăreasa Yu Yang Hui amestecă fâşii de ridichi, usturoi, peşte cu o pastă din piper roşu, după care pune amestecul peste varza ţinută la înmuiat timp de 24 de ore în apă sărată pentru a se frăgezi. Foile de varză sunt puse la fermentat în butoaie de plastic pe balcon, în timp ce în zonele rurale, recipientele sunt îngropate. Sunt bune pentru a fi consumate într-o săptămână, iar timpul optim de conservare este de o lună.
''Coreenii pot mânca exclusiv orez cu kimchi'', explică bucătarul Mme Yu, care susţine că o familie de patru persoane poate mânca aproximativ un kilogram pe zi. Dar varza fermentată nu este singurul motiv de dispută culinară în peninsulă: cu câţiva ani în urmă, publicaţia The Economist a provocat controversă în sud când a scris că berea produsă de braseria Taedonggang de la Phenian este mai bună decât cea din Coreea de Sud.
Într-o notă mai serioasă, limbajul comun a evoluat diferit în aceste decenii de separare într-o asemenea măsură încât nord-coreenii care fug în Sud trebuie să ia lecţii de limbă pentru a se putea integra. În ceea ce priveşte kimchi-ul, Park spune că preferinţele sunt legate mai degrabă de amintiri, decât de gusturi: ''Oamenii preferă kimchi-ul care seamănă cel mai mult cu cel preparat de mamele lor''.