Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ți s-a întâmplat, cu siguranță: un refren se instalează în minte și refuză să plece, ore întregi sau chiar zile la rând. Fenomenul are un nume științific — Involuntary Musical Imagery — dar în limbajul comun este cunoscut drept "earworm" (vierme de ureche). Nu ești, în niciun caz, singurul: studiile arată că între 72% și 92% dintre oameni trec prin astfel de episoade cel puțin o dată pe săptămână, iar aproximativ 60% le experimentează chiar zilnic.
Ce se întâmplă în creier
Atunci când o melodie ni se blochează în minte, creierul nu activează doar zonele responsabile de recunoașterea auditivă, ci și cortexul auditiv asociativ, cel care procesează structura muzicii și o "segmentează" în mici bucle repetitive. Un studiu de referință publicat în 2011 în Nature Neuroscience, realizat de echipa lui Valorie Salimpoor, a oferit primele dovezi directe, prin imagistică PET și RMN funcțional, că muzica activează sistemul dopaminergic al recompensei din creier. Anticiparea unui moment muzical preferat produce dopamină în nucleul caudat, iar confirmarea acelui moment declanșează dopamină în nucleul accumbens — două etape diferite ale aceleiași experiențe de recompensă, aceleași circuite implicate și în alte plăceri, de la mâncare la relații sociale.
De ce tocmai acel fragment se repetă la nesfârșit
Cercetătorii nu au ajuns încă la o explicație unică a fenomenului, dar una dintre cele mai susținute ipoteze pornește de la efectul Zeigarnik — tendința naturală a creierului de a reține mai ușor activitățile începute, dar neterminate. Când auzim doar un fragment dintr-o melodie, creierul poate percepe experiența ca fiind incompletă și continuă să reproducă secvența, în încercarea de a-i găsi o încheiere. Din acest motiv, cele mai persistente "earworms" sunt, de regulă, refrene scurte, repetitive și ușor de memorat — un studiu din 2001 privind proprietățile melodiilor "lipicioase" a arătat că simplitatea muzicală, adesea prezentă în cântecele pentru copii, combinată cu repetiția, favorizează apariția fenomenului. Cercetătorii de la grupul Music, Mind and Brain al Goldsmiths, University of London, adaugă un detaliu tehnic: melodiile cu note care durează mai mult, dar sunt apropiate ca înălțime (pitch), au șanse mai mari să rămână blocate în minte.
De ce revine obsesiv aceeași melodie
Un studiu din 2015 a arătat că probabilitatea ca o melodie să revină obsesiv crește semnificativ dacă a fost ascultată de mai multe ori într-un interval scurt — frecvența și recența expunerii contează enorm. Interesant este că nu doar melodiile enervante rămân blocate: un studiu al Western Washington University a arătat că și piesele preferate pot fi la fel de "lipicioase". Cercetătorii de la Universitatea Bucknell au ajuns la o concluzie similară: peste jumătate dintre participanții la studiu au descris melodiile blocate în minte drept plăcute, 30% le-au considerat neutre, iar doar 15% le-au catalogat drept neplăcute.
Cine e mai predispus
Potrivit unor neurologi citați în presa internațională, "earworms" sunt aproape întotdeauna legate de o amintire declanșată în subconștient — de emoții, de o asociere sau, pur și simplu, de reauzirea unei melodii. Persoanele predispuse să viseze cu ochii deschiși sau care au o minte mai "rătăcitoare" par să fie mai susceptibile la acest fenomen. De asemenea, persoanele cu trăsături obsesiv-compulsive pot resimți mai acut fenomenul, tocmai pentru că nevoia de control accentuează frustrarea legată de incapacitatea de a opri bucla mentală — paradoxal, cu cât încerci mai mult să o oprești, cu atât riști să o fixezi mai puternic.
Cum scapi de o melodie blocată
Cea mai populară metodă printre cercetători se numește "saturează și caută închiderea": ascultă melodia completă, până la capăt, ideal chiar cântând-o — ideea fiind că, oferind creierului varianta completă a piesei, "bucla" incompletă capătă în sfârșit o încheiere, iar fenomenul Zeigarnik se stinge. A doua metodă presupune găsirea unei melodii "leac" — o piesă diferită, capabilă să alunge earworm-ul inițial, dar suficient de puțin captivantă încât să nu îi ia locul. Într-un studiu britanic, cea mai populară alegere "leac" a fost, surprinzător, imnul național al Regatului Unit.
Deși poate fi frustrant, fenomenul earworm este extrem de comun și, în general, complet inofensiv — un simplu efect secundar al modului în care creierul procesează și stochează structurile muzicale repetitive. Dacă melodia care te "bântuie" e una pe care oricum o placi, poate cel mai simplu remediu e să te lași, pur și simplu, purtat de ea.
Citește și: Cine au fost primii influenceri ai lumii? Nu aveau telefoane, dar dictau moda întregii Europe
Citește pe Antena3.ro
