Stresul la locul de muncă a crescut ca urmare a pandemiei, iar expunerea prelungită la factori de stres duce la epuizare profesională. Îmbunătățirea sănătății mintale la locul de muncă și nu numai necesită acțiuni pentru prevenirea și eliminarea motivelor care influențează negativ acest aspect, iar principalii factori identificați de studiul citat au fost lipsa prioritizării sănătății mintale la nivelul politicilor de stat, abuzul și violența în societate, comunitate, familii și cupluri, precum și stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Pentru a avea o imagine fidelă a evoluției acestor afecțiuni, studiul recomandă înființarea Registrului național de sănătate mintală.
În România se face simțit un nivel insuficient de finanțare a serviciilor de sănătate, iar acest lucru duce și la subdezvoltarea sistemului de sănătate mintală. Unul dintre efecte este deficitul de profesioniști calificați în domeniul sănătății mintale, ceea ce limitează accesul la îngrijire pentru persoanele afectate.
Costurile financiare asociate tulburărilor mintale netratate în România au un impact major. De exemplu, tulburările de anxietate, care sunt cele mai comune tulburări mintale din țară, sunt responsabile de un cost substanțial al tratamentului acestora, care, conform unor studii, s-au ridicat în 2010 la 11,26 miliarde de euro (525 euro per capita), reprezentând aproape 7% din PIB-ul României la acea dată. Un aspect important este și faptul că, având în vedere că doar o parte din cei afectați caută tratament, costurile indirecte ale tulburărilor anxioase (de exemplu, pierderi de productivitate, dificultăți personale) sunt foarte mari. O recomandare generală pentru reducerea riscurilor sociale abordate în acest raport vizează prioritizarea sănătății mintale a populației prin creșterea bugetului alocat cercetărilor și din acest domeniu.
Anxietatea și depresia, cele mai răspândite
Datele mai recente culese din România indică o prevalență mai ridicată a tulburărilor de anxietate și a celor depresive în perioada pandemiei COVID-19, respectiv 11,9% prevalența tulburării de panică, 28,2% tulburare anxioasă generalizată, 26,8% prevalența tulburării depresive majore, 38% tulburare de stres posttraumatic. Tulburările de comportament alimentar au de asemenea o prevalență scăzută în România, 0% bulimia și 0,2% tulburarea de alimentație compulsivă. În ceea ce privește prevalența pentru tulburarea bipolară, ea este de 0,1% în decursul vieții, 0,3% în ultimele 12 luni, procente mult mai scăzute față de ce se întâmplă în SUA, de exemplu. Referitor la consumul de stupefiante, potrivit unui raport publicat în 2021 de Agenția Națională Antidrog pentru anul 2020, prevalența în România de-a lungul vieții pentru consumul a cel puțin un drog ilicit era de 10,7% pentru adolescenți și adulți (15-64), respectiv 3,9% prevalența în ultima lună. În mod specific, pentru tinerii între 15 și 34 de ni prevalența pentru consumul de canabis de-a lungul vieții era de 9,5% și 6% pentru ultimul an
În Europa, tulburările de dispoziție sunt cele mai costisitoare boli mintale (113 miliarde de euro pe an) și sunt urmate de demență (~105 miliarde de euro) și de tulburările anxioase. Acestea din urmă au costuri anuale directe de îngrijire medicală de circa 46 miliarde de euro, costuri non-medicale directe de aproximativ 144 milioane de euro și costuri indirecte (de exemplu, productivitate scăzută) de circa 28
miliarde de euro, ajungând la un total considerabil, echivalentul a 74 miliarde de euro anual.
Tabel - COSTURILE TULBURĂRILOR MINTALE ÎN ROMÂNIA (la nivelul anului 2022)
https://www.ces.ro/newlib/PDF/2023/Tabloul-sanatatii-mintale-in-Romania-2023.pdf
Lipsește o monitorizare atentă a situației
Datele existente cu privire la prevalența tulburărilor mintale în România sunt insuficiente pentru a contura o imagine exhaustivă asupra situației tulburărilor mintale în țara noastră. Datele existente sunt culese de-a lungul a 17 ani, iar potrivit cercetărilor de specialitate există diferențe în ceea ce privește evoluția tulburărilor mintale în decursul timpului. În aceste condiții, studiul atrage atenția că este nevoie de o monitorizare mai eficientă a problemelor sociale asociate tulburărilor mintale pentru a depăși problemele legate de subraportare și pentru a sprijini procesul de elaborare a politicilor publice bazate pe dovezi.
Este nevoie de revizuirea legislației
Stresul la locul de muncă a crescut ca urmare a pandemiei, iar expunerea prelungită la factori de stres duce la epuizare profesională. Îmbunătățirea sănătății mintale la locul de muncă necesită acțiuni pentru prevenirea condițiilor de sănătate mintală legate de muncă, pentru protejarea și promovarea sănătății mintale și pentru a sprijini toți lucrătorii să participe pe deplin și echitabil la muncă. Este nevoie ca autoritățile naționale și Parlamentul să dezvolte propuneri legislative noi sau să revizuiască legile, politicile și metodologiile privind ocuparea forței de muncă pentru a include prevederi privind sănătatea mintală în egală măsură cu cele privind sănătatea fizică.
Măsuri recomandate
-Introducerea prin lege a obligativității angajatorilor să evalueze anual factorii de risc psihosociali la nivelul angajaților, cu rol de screening pentru stres, burnout și probleme legate de sănătatea mintală a angajaților;
-Implementarea măsurilor de prevenție la nivelul fiecărei organizații, apoi a măsurilor de intervenție primară (modificări ale mediului de lucru), secundară (antrenarea angajaților în utilizarea unor strategii adaptative eficiente) și terțiară (apelarea la terapie și asistență psihologică externă) pentru diminuarea acestora.
Se recomandă realizarea unui studiu la nivel național privind sănătatea mintală pentru a evalua prevalența afecțiunilor psihologice în rândul populației României. El ar putea avea la bază ghidurile elaborate de către OMS în acest sens și ar putea fi realizat de Ministerul Sănătății în colaborare cu alte organizații și instituții competente.
Se recomandă înființarea registrului național de sănătate mintală
Înființarea unui registru național de sănătate mintală pentru a colecta date privind afecțiunile psihologice în rândul populației, dar și pentru a monitoriza eficacitatea serviciilor de sănătate mintală. Acest registru ar putea fi similar cu Dosarele Electronice de Sănătate sau chiar integrat în acestea și adaptat pentru colectarea datelor privind afecțiunile psihologice și eficiența intervențiilor psihologice și psihiatrice. Un asemenea demers ar putea fi util pentru a identifica și corecta lacunele existente în sistemul de îngrijire și pentru a sprijini cercetarea științifică în ceea ce privește prevalența pe termen lung a tulburărilor psihologice în România și eficiența serviciilor de specialitate. De asemenea, acest demers ar permite sprijinirea procesului de elaborare a politicilor bazate pe dovezi pentru abordarea problemelor de sănătate mintală la nivel de stat.
Legislația are nevoie de îmbunătățiri
Legislația din România s-a aliniat, într-o oarecare măsură, la legislația europeană, adoptând directiva ce vizează echilibrul dintre viața profesională și cea privată pentru părinți și îngrijitori prin Legea nr. 283/2022 care a intrat în vigoare la 22 octombrie 2022. Noile modificări legislative sporesc și nivelul de protecție al angajaților împotriva discriminării și tratamentelor nefavorabile, precizând în mod explicit interdicția concedierii salariaților pentru depunerea unei plângeri pentru încălcarea drepturilor lor legale sau a principiilor egalității de tratament și nediscriminării. Interdicția de a concedia salariații se prelungește și pentru perioada concediului de paternitate, concediu de îngrijire sau concediu pentru circumstanțe neprevăzute. Un aspect esențial de reținut este că stresul și epuizarea profesională (sindromul burnout) intră sub incidența hărțuirii morale la locul de muncă în noua legislație din România. Adoptarea în legislația internă a directivei este un prim pas, dar nu acoperă toate aspectele necesare pentru prevenția și îmbunătățirea sănătății mintale la locul de muncă, subliniază realizatorii studiului.
La ora actuală, în România nu există ghiduri clinice, promovate și asumate la nivel național, privind intervențiile psihologice validate științific pentru tulburările mintale.
Numărul specialiștilor, insuficient, rețeaua medicală, slab dezvoltată
O analiză recentă arată că România are aproximativ 12 psihiatri la 100.000 de locuitori, față de media UE care este de 17 la 100.000 de locuitori. Acest lucru creează din start probleme de accesibilitate, mai ales în zonele rurale și orașe mici. De asemenea, în România există doar 116 unități de psihiatrie. În România există, conform unei analize derulate în 2020, în medie în jur de 52,47 paturi/100.000 de locuitori, cu discrepanțe mari între regiunile țării. În lipsa altor măsuri de tratament, rezidență și asistență comunitară, aceste locuri din spitale sunt insuficiente. De exemplu, la un singur spital, cel din Borșa, județul Cluj, lista de așteptare în luna octombrie 2022 număra 225 de poziții, în contextul în care capacitatea de spitalizare este în jur de 185 de pacienți, arată studiul citat. În orice caz, resursele umane și financiare necesare pentru astfel de instituții sunt imense și pun probleme mari inclusiv în țări mult mai dezvoltate din punct de vedere economic. De aceea, se recomandă trecerea de la unități cu spitalizare pe termen lung la unități rezidențiale și centre comunitare, precum și extinderea serviciilor de sănătate mintală la nivelul comunităților.
Accesul la servicii de specialitate, foarte limitat
În conformitate cu reglementările legale (HG nr. 400/2014, HG nr. 205/2015), pacienții pot beneficia de servicii conexe (ex. consiliere psihologică, psihoterapie, logopedie, pedagogie, kinetoterapie), dacă medicul sau furnizorul care are contractul cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) încheie un contract de colaborare cu profesioniștii care prestează aceste servicii (ex. cabinet individual de psihologie). Un medic psihiatru cu normă întreagă la CNAS poate deconta pentru adulți în jur de 60 de ședințe de servicii conexe pe lună și pentru copii 120 de ședințe pe lună, indiferent de numărul pacienților pe care îi consultă. Astfel, norma decontată de CNAS se stabilește per medic psihiatru, nu per pacient. De exemplu, dacă un medic psihiatru are 30 de pacienți într-o lună ar putea deconta două ședințe de psihoterapie pe lună pentru fiecare sau ar putea direcționa acest serviciu pentru doar câțiva dintre acești pacienți, în funcție de unde consideră că ar fi mai multă nevoie. În multe cazuri, numărul ședințelor alocate serviciilor conexe este foarte mic; de exemplu, un singur copil cu tulburare de spectru autist poate avea nevoie de 25 de ședințe de terapie pe lună, ceea ce înseamnă că medicul ar putea asigura aceste servicii doar pentru 4-5 copii într-o lună.
„În primul rând, nivelul educațional scăzut favorizează apariția și menținerea problemelor cronice de sănătate mintală, dar îngreunează și recunoașterea acestora de către membrii familiei și comunității. Cu alte cuvinte, cei din jur nu își dau seama când un aparținător suferă de o problemă psihică și/ sau nu știu ce să facă, cui să se adreseze. Situația este îngreunată mai ales în mediul rural și de lipsa medicilor de familie care ar avea un rol cheie în depistarea precoce a problemelor de sănătate mintală”.
din studiul Tabloul sănătății mintale în România
Este nevoie de o structură specială în Ministerul Sănătății
Deși la nivel global problemele de sănătate mintală sunt considerate în prezent cauze principale de dizabilitate, în România sănătatea mintală nu pare să fie o prioritate. De exemplu, astăzi nu există linii de buget separate pentru probleme de sănătate mintală și nici o structură specială în cadrul Ministerului Sănătății răspunzătoare de această problemă. Studiul „Tabloul sănătății mintale în România” recomandă schimbarea acestei stări de fapt și subliniază că fără resurse adecvate nu se pot face îmbunătățiri considerabile.