Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Concertul programează un repertoriu integral Bach (printre altele, concertele la două clavecine de J.S. Bach) și deschide ediția 2025 a Stagiunii de Muzică Veche București.
Evenimentul, programat pe 1 februarie 2025, de la ora 19.00, la Ateneul Român, este propunerea claveciniștilor Raluca Enea și Alexander von Heissen și a ansamblului de muzică barocă Sempre pentru sărbătorirea în anul 2025 a 340 de ani de la naștere și 275 de ani de la moartea lui Johann Sebastian Bach.
Pentru mai multe informații și pentru bilete, vă rugăm să accesați: https://tinyurl.com/Bach340
https://www.eventim.ro/ro/bilete/bach-340-bucuresti-ateneul-roman-1467764/performance.html
În program: Johann Sebastian Bach (1685 – 1750)
- Suita orchestrală BWV 1068, pentru orchestră de coarde:
Ouverture - Air - Gavotte I - Gavotte II - Bourée – Gigue
- Concertul pentru două clavecine și orchestră de coarde BWV 1060:
Allegro – Largo ovvero Adagio – Allegro
Citește pe Antena3.ro
- Din Cantata BWV 35: Sinfonia nr. 2 pentru clavecin și orchestră de coarde
- Concertul pentru clavecin și orchestră de coarde BWV 1052:
Allegro - Adagio – Allegro
- Concertul pentru două clavecine și orchestră de coarde, BWV 1062:
Vivace - Largo ma non tanto - Allegro assai
Interpretează:
Raluca Enea, Alexander von Heissen – clavecine solo
Ansamblul SEMPRE:
Rafael Butaru, Mircea Grigore Lazăr - vioară barocă
Tamara Dica – violă barocă
Zsombor Lázár - violoncel
István Csata - violone
Zsombor Filip - chitară / teorbă
Lucrările de tipul concertelor, compuse de Johann Sebastian Bach, reprezintă o parte consistentă a creației sale. Din punctul de vedere al interpretului, atât concertele pentru clavecin / clavecine și orchestră de coarde cât și cele pentru vioară / viori și același ansamblu orchestral, ocupă un loc special în repertoriul personal, un nou privilegiu, oferit cu fiecare interpretare în parte. Atât solistul cât și membrii ansamblului au de fiecare dată ocazia de a descoperi lumea fascinantă a liniilor instrumentale principale sau secundare, modul lor ingenios și, totodată, firesc de a se împleti în redarea unui discurs muzical dantelat sau suav. Și corzile înalte, și cele grave au ocazia de a intui, împreună cu solistul, momentele de tip cadențial și rezolvările lor dar și libertățile de ornamentare ce li se oferă pe parcurs. Toate acestea nu fac decât să dezvăluie în imaginea ascultătorului universul sonor al afectelor fiecăreia dintre părțile acestor minunate lucrări.
Majoritatea acestor lucrări au fost compuse de Bach în perioada petrecută la Leipzig și au fost, se pare, dedicate ansamblului Collegium Musicum. Pentru clavecin, Bach a compus șapte concerte pentru instrument solo și orchestră (BWV 1052 – 1058), trei concerte pentru două clavecine și orchestră (BWV 1060 – 1062), două concerte pentru trei clavecine și orchestră (BWV 1063, 1064) și un concert pentru patru clavecine și orchestră (BWV 1065).
Concertele pentru două clavecine și orchestră (aprox. 1736) datează din perioada în care Bach a preluat conducerea ansamblului Collegium Musicum, în Leipzig. Bach și-a dedicat mult timp și energie acestui ansamblu. Membrii acestuia se întâlneau pentru a cânta împreună în grădina cafenelei lui Gottfried Zimmerman, de obicei o data pe săptămână (miercurea sau vinerea) câte două ore. Cu ocazia diverselor sărbători din timpul anului, membrii ansamblului se întâlneau chiar de două ori pe săptămână. Bach era foarte apreciat de publicul său din Leipzig fiind cunoscut ca virtuoz clavecinist; așadar devine lesne de înțeles cum au luat naștere concertele pentru unul sau mai multe clavecine. Bach era frecvent solicitat să concerteze ca solist sau în compania fiilor și studenților săi iar clavecinele le-au oferit această modalitate extraordinară de „dialog muzical”.
Se crede că Bach a compus mai multe concerte dedicate clavecinului solo și ansamblului de cordari care au dispărut în diverse evenimente nefaste. Unul dintre acestea ar fi fost alcătuit din cele două Sinfonii ce deschid Partea I, respectiv Partea a II-a a Cantatei BWV 35 („Geist und Seele wird verwirret”). Într-o încercare de a reconstrui acest presupus „concert pierdut”, proiectul BACH 340 propune cele două Sinfonii în re minor (dedicate de Bach instrumentului orgă dar cu vădite calități ce evocă scriitura clavecinistică) - ca părți rapide - însoțite de partea a doua din Concertul în re major pentru clavecin și ansamblu de cordari, BWV 1054 - cu rol de parte mediană.
Concertul BWV 1060 nu a supraviețuit în varianta originală; cea mai veche sursă în care acesta se regăsește este o copie realizată de Johann Cristoph Altnikol (1720 – 1759), fostul elev al lui Bach. Se pare că acest concert este un aranjament al mai vechiului Concert pentru oboi și vioară al lui Bach (BWV 1060 a). Concertul BWV 1062 a supraviețuit într-un manuscris al lui Bach dar nu ca variantă originală ci într-o variantă ce poartă mențiunea „partitură revizuită” (aprox. 1736). De fapt, această variantă a partiturii sugerează în multe locuri transcrierea și „transformarea” acestui concert din varianta în re minor pentru două viori (BWV 1043), în varianta pentru două clavecine.
Fie că este vorba despre concerte cu un singur instrument sau cu mai multe instrumente solo, fiecare dintre acestea este tratat în mod egal, conținând ample expuneri care pun în evidență calitățile timbrale și tehnice ale instrumentelor sau pasaje cadențiale ce favorizează abilitățile improvizatorice ale soliștilor instrumentiști.
RALUCA ENEA
Este, poate, cel mai voloros exponent al generației sale de claveciniști. Raluca Enea s-a născut în Bacău. Este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti – secțiile Pedagogie instrumentală – pian și Interpretare muzicală- clavecin, la clasa profesoarei Ogneanca Lefterescu. Din anul 2005 și-a continuat studiile de clavecin în Germania, sub îndrumarea profesorilor Harald Hoeren, Glen Wilson şi Ketil Haugsand, la Hochschule für Musik und Darstellende Kunst Frankfurt am Main și Würzburg şi Hochschule für Musik und Tanz Köln. În cadrul studiilor din Germania, specializările principale au fost clavecin și basso continuo, în cadrul secției Historische Interpretationspraxis (interpretare istorică, muzică de cameră, sisteme de acordaj istoric, improvizație, sintaxă și retorică muzicală). Raluca a obținut nota maximă la recitalul solo de la finalul studiilor de master (Hochschule für Musik Frankfurt am Main) iar tema lucrării de dizertație a fost ”Follia among the ternary dances of the Baroque suite”. A urmat cursuri de perfecţionare susţinute de Menno van Delft (Olanda), Frédérick Haas (Belgia), Malcolm Bilson (SUA), Ketil Haugsand (Norvegia), cursurile Academiei din Sablé, sub îndrumarea prof. Françoise Lengellé şi Howard Crook (clavecin şi canto baroc) și cursuri de muzică de cameră cu Jan de Winne, Marcel Ponseele și Hervé Douchy (Belgia).
Raluca Enea este doctor al UNMB cu teza „Creația pentru clavecin a lui Jean Philippe Rameau: erudiție, inspirație, viziune” elaborată sub îndrumarea Prof. Univ. Dr. Dana Borșan. După întoarcerea din Germania, Raluca Enea colaborează în plan didactic cu Universitatea Națională de Muzică București și Universitatea Transilvania Brașov iar când nu predă sau nu cântă la clavecin, ea este artist liric al Filarmonicii „G. Enescu” Bucureşti și director artistic al Festivalului de Muzică Veche București (încă de la fondarea acestuia).
Din anul 2006, Raluca este director artistic al Festivalului de Muzică Veche București și a asigurat conceptualizarea evenimentului și producția artistică pentru concertele unor artiști precum: Jordi Savall & Hesperion XXI, Hopkinson Smith, European Union Baroque Orchestra, Andrew Lawrence King, Xavier Diaz-Latorre, Le Consort, Lars Ulrik Mortensen, Marco Mencoboni, Menno van Delft, Vincent Dumestre&Le Poème Harmonique, Justin Taylor, și mulți alții. Festivalul de Muzică Veche București este în anul 2024 la ediția cu numărul 19.
Desfășoară o intensă activitate solistică și este fondatorul și conducătorul muzical al ansamblului de muzică barocă SEMPRE.
Începând din anul 2006, coordonează proiectele educative și de formare în domeniul muzicii vechi susținute de Asociația Culturală Antiqva în România şi este, în permanenţă, mama Letiției și a lui Petru.
ALEXANDER VON HEISSEN
Este un tânăr clavecinist din Germania (născut în 1995) care a început să cânte la clavecin la vârsta de 13 ani și a luat primele lecții cu Diez Eichler la Konservarorium Dr. Hoch din Frankfurt. Din 2014 studiază clavecinul cu Eva Maria Pollerus la Universitatea de Muzică și Artă Interpretativă din Frankfurt. A participat la cursuri de măiestrie cu Pierre Hantai, Skip Sempé, Christophe Rousset și Jesper Christensen. În plus, a luat lecții de pianforte cu Jesper Christensen și de pian de jazz cu Christoph Spendel.
A fost distins cu premiul I la cea de-a XXIII-a ediție a Concursului Internațional Bach de la Leipzig și cu premiul al doilea la Concursul Internațional de clavecin "Musica Antiqua" de la Bruges. Împreună cu Ansamblul 4 Times Baroque a primit premiul Echo follow-up Opus Klassik în 2018 ca tânăr artist al anului. A lansat numeroase CD-uri atât ca solist, cât și ca membru al ansamblului, inclusiv la casa de discuri Deutsche Harmonia Mundi (Sony Classical).
În colaborare cu artiști precum Andreas Scholl, Dorothée Oberlinger, Luca Pianca, Michael Schneider și Reinhard Goebel, a cântat la MA Festival Bruges, Festivalul Oude Muziek Utrecht, Händelfestspiele din Halle, Festivalul Bach din Turingia, Festivalul de muzică din Rheingau și Festivalul Mozart din Würzburg.
Din 2019 este lector la Universitatea de Muzică și Dans din Köln. Din 2021 predă disciplinele clavecin și practică interpretativă la Universitatea de Muzică din Münster, iar din 2022 clavecin și basso continuo la Universitatea de Muzică și Artă Interpretativă din Frankfurt am Main.
SEMPRE
Ansamblul de muzică barocă SEMPRE a fost fondat în anul 2020 de clavecinista Raluca Enea și reunește muzicieni specializați în interpretarea muzicii vechi. Repertoriul abordat este, în principal, cel al Barocului muzical de secol XVIII dar programele de concert abordează și piese aparținând sec. al XVII-lea sau lucrări din perioada premergătoare Clasicismului muzical.
Preocupările membrilor ansamblului se referă la autenticitatea interpretării (atât din perspectiva stilisticii muzicale cât și din cea a instrumentelor utilizate – copii după originale istorice) și la cercetarea muzicologică minuțioasă, aspecte ce permit abordarea unor concepte repertoriale originale. Muzicienii ce formează ansamblul s-au specializat în domeniul muzicii vechi în cadrul unor instituții de prestigiu din Europa și au o activitate de peste 20 de ani în domeniul interpretării acesteia.
Ansamblul are o structură modulară, adaptabilă mai multor tipuri de repertoriu, mergând de la formule camerale de duo sau trio, până la formule extinse, de tip orchestral. Deși înființat relativ recent ansamblul are o activitate intensă fiind prezent până acum la cele mai importante evenimente de profil din țară, precum Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul de Muzică Veche București, Festivalul de Muzică Veche Miercurea-Ciuc, etc. Ansamblul SEMPRE colaborează cu muzicieni importanți din domeniul muzicii baroce precum violonista Mira Glodeanu. Între proiectele următoare ale ansamblului se numără două colaborări cu violonistele Petra Müllejans și Martyna Pastuszka și finalizarea albumului audio „Sempre Vivaldi”.
Între producțiile din ultimii doi ani ale ansamblului se numără: „Sempre Vivaldi”, „Haendel vs Haendel”, „Les Caractères”, „Baroque unknown”, „Sparkling Haendel”, „Bach by night”, „To B or not to B”, „Soli e tutti”, „Sempervivum” (ultimele 2 proiecte sunt realizate împreună cu violonista Mira Glodeanu), „Black and White. Vivaldi”, „La Notte”, „La Follia”, „Exotique”.
