Dupa moartea sotiei, Andreas Graf a fost nevoit sa-l ingrijeasca singur pe baiatul lui de trei ani, cand acesta a fost diagnosticat cu leucemie. Se gandea sa-si dea demisia de la fabrica unde lucra si sa traiasca din ajutorul de somaj pentru a petrece cat mai mult timp alaturi de copilul aflat sub tratament. Dar colegii s-au adunat si au luat o hotarare care i-au permis lui Andreas sa scape, aproape doi ani, de problemele legate de bani si de locul de munca.
In varsta de 36 de ani, Andreas Graf este parinte singur. Locuieste in Marburg si este muncitor. Sotia i-a murit cand baiatul lor era foarte mic. Trei ani, cat micusul Julius a fost la gradinita, Andreas a muncit intr-o fabrica de materiale de constructie. Nu era viata la care visase, dar il avea pe fiul sau. Totul s-a naruit insa in cateva minute, scrie Oberhessische Presse.
Intr-o zi, micutul Julius s-a simtit rau. A fugit cu el la spital, unde baiatul a fost supus mai multor analize si teste. Verdictul a fost socant. Julius avea leucemie. Astazi, aceasta boala nu mai e un blestem, procentul copiilro care se insanatosesc este destul de mare, daca medicii intervin la timp. Dar cine sa stea acasa cu el?
Andreas Graf este parinte singur, cu un salariu normal, de muncitor in Germania. E adevarat, la el in tara asigurarea medicala acopera in totalitate cheltuielile aferente tratamentului impotriva cancerului la copii, indiferent de amploarea costurilor. Dar cine ar fi avut grija de Julius in afara spitalului? Tatal nu a avut decat o singura soluti: si-a luat, mai intai, concediu de odihna, apoi concediu fara plata. Urma demisia si inscrierea pentru somaj.
Sefa de la Resurse umane de la fabrica unde lucra Andreas a aflat necazul barbatului si le-a povestit colegilor. Astfel, despre nenorocirea care se abatuse in casa tatatului au aflat tot cei 650 de angajati ai intreprinderii. La o adunare genrala s-a decis ca Andreas nu poate ramane fara loc de munca. Astfel, colegii lui si-au angajat sa-i tina locul. Pe rand.
Nimeni nu stia cat va dura tratamentul lui Julius. Oricum, actiunea de solidaritate a durat aproape doi ani. In total, colegii au munci pentru Andreas Graf 3260 de ore, adica aproape 400 de zile de munc. La inceputul lunii martie, el a revenit, in sfarsit, la fabrica. Iar primul lucru pe care la facut a fost sa-i adune pe toti si sa le multumeasca.