Mâncarea a devenit subiect de importanță strategică pentru Uniunea Europeană, producerea hranei fiind inclusă în Pactul Verde/Ecologic European (Green Deal), prin Strategia „De la ferma la furculiță” (Farm to Fork) a Comisiei Europene. Regândirea sistemului agroalimentar vizează reducerea utilizării pesticidelor chimice, a îngrășămintelor și a antibioticelor, dar și măsuri noi privind transportul, depozitarea, ambalarea alimentelor și gestionarea deșeurilor alimentare, prin reducerea lor în lanțul alimentar. Aceeași strategie impune și digitalizarea producției agricole, prin introducerea tehnologiilor inovatoare în producerea hranei. Toate acestea ar putea crește semnificativ costurile alimentelor naturale, limitând, totodată, accesul la ele, pentru a reduce consumul de carburant și cantitatea de deșeuri. Ideea agriculturii durabile presupunea, de fapt, creșterea numărului de mici producători care să poată asigura hrana populației din vecinătate, însă deciziile CE deja se contrazic între ele.
Strategia „De la fermă la furculiță” a Comisiei Europene a fost concepută în contextul creșterii populației și scăderii producției agricole și a suprafețelor de teren cultivate. Strategia are ca țintă și reducerea poluării, în contextul Green Deal, după ce s-a constatat că agricultura produce 10% din emisiile de gaze cu efect de seră în Uniunea Europeană. Pentru a reduce poluarea, strategia va impune reducerea distanțelor de transport între producător și consumator, dar și reducerea cantității de deșeuri. În plus, reducerea consumului de pesticide și alte substanțe care fac fructele și legumele rezistente pentru o perioadă îndelungată va face imposibilă vânzarea lor prea departe de locul în care cresc, pentru că vor fi mult mai perisabile. Astfel se garantează vânzarea produselor în apropierea fermelor. Alimentele vor fi mult mai sănătoase, dar și mult mai greu accesibile. În această strategie s-a pornit de la ideea că fermierii trebuie să producă mai mult cu mai puțini bani și să protejeze mediul, deși însăși implementarea strategiei presupune costuri foarte ridicate pe care trebuie să le suporte atât fermierii, cât și consumatorii. În această perioadă chiar există temeri, la nivelul CE, în legătură cu un val de proteste care ar putea porni după impunerea noilor reguli. Se caută soluții pentru finanțarea, cel puțin în prima etapă, a unei părți din strategie, pentru a diminua cât mai mult efectele pe care le va avea asupra producătorilor și a populației, prin creșterea costurilor de producție și a prețurilor în ceea ce se dorește a fi o agricultură durabilă, în lupta globală împotriva schimbărilor climatice.
De la hârtie la aplicabilitate
În Parlamentul European se discută acum reorganizarea întregului lanț de aprovizionare și construirea unui sistem alimentar durabil din punct de vedere ecologic, social și economic, care să acopere toate verigile: reducerea pesticidelor chimice, a îngrășămintelor și a antibioticelor. Aceleași standarde se vor aplica și importurilor, astfel încât fermierii să nu fie în concurență cu produse alimente mai ieftine din țări terțe, unde standardele de mediu nu sunt atât de ridicate. „Strategia «De la fermă la furculiță» trebuie să creeze o viziune pe termen lung pentru sistemul alimentar până în 2050. Astfel de decizii au nevoie de o pregătire atentă, de o perspectivă globală și de o coerență a politicilor din partea Uniunii Europene”, a explicat Elsi Katainen, vicepreședintele Comisiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală din Parlamentul European. Aceste standarde ridicate presupun însă o creștere globală a prețurilor alimentelor care vor fi mai sănătoase, dar cu niște costuri de producție mult mai ridicate, pentru a putea respecta toate standardele. De asemenea, impunerea acelorași reguli pentru alimentele din import presupune și creșterea prețurilor acestora, probabil la același nivel cu cele de pe piața internă a fiecărei țări. Există și posibilitatea ca penuria de alimente – cauzată de interdicțiile privind transportul pe distanțe mari – să ducă la o scumpire și mai accentuată a produselor alimentare locale, dar și a celor importate. Singura variantă de reducere a costurilor de producție și a prețurilor alimentelor pe rafturile magazinelor ar fi încurajarea și sprijinirea micilor fermieri, astfel încât mâncarea să devină multă, bună și ieftină, nu puțină, foarte scumpă și aproape imposibil de procurat, în viitorul apropiat. Acest viitor depinde de cadrul legislativ care este în dezbatere, la nivelul CE, în această perioadă.
Primele neconcordanțe din legislația Comisiei Europene
Deși ideea agriculturii durabile este aceea de a dezvolta mai ales micile ferme care să producă sănătos și ieftin, pentru vecinătate, în acest moment, incertitudinea cadrului legislativ pune în dificultate implementarea strategiei „Farm2Fork” în folosul micilor fermieri și al populației. În Comisia Europeană au apărut, de la începutul acestui an, neconcordanțe grave în declarațiile oficialităților, privind noile legi. În luna februarie a fost eliminată o derogare care le permitea micilor producători de pui și iepuri să sacrifice animalele, din nou, în fermă, deși acest lucru a fost interzis de la începutul anului. Această interdicție a afectat micul producător și a contrazis atât Strategia „De la fermă la furculiță”, care sprijină lanțurile scurte de aprovizionare, cât și reforma Politicii Agricole Comune, în centrul căreia se află micul fermier. Eurodeputatul Carmen Avram a susținut, recent, un amendament prin care cere modificarea Regulamentul 853/2004, pentru a reda posibilitatea micilor producători de pui și iepuri să-și sacrifice animalele în fermă sau la poarta fermei, astfel încât să le poată comercializa în piețe. Carmen Avram a mai transmis un mesaj ferm Comisiei Europene, în luna februarie, prin care atrăgea atenția că, pentru micii producători, condițiile de autorizare sunt o povară financiară, după ce regulile s-au schimbat pentru ei, fiind obligați, de la începutul acestui an, să apeleze la autorizații sanitar-veterinare și la abatoare, ceea ce presupune costuri mari și contrazice toate noile strategii pregătite pentru agricultori. Eliminarea acestei derogări - vitală pentru fermierii mici - pune în pericol viabilitatea economică a multor ferme din zonele rurale și chiar contrazice strategia „Farm2Fork”, aflată acum pe masa negocierilor.
Obiectivul strategiei „De la fermă la furculiță” și al noii Politici Agricole Comune este furnizarea, direct de la producător, de produse proaspete. Sprijinind acești mici producători, acoperim cererea directă de hrană proaspătă, dezvoltăm piețe locale, cu lanțuri scurte de aprovizionare și asigurăm bunăstarea animalelor, scurtând durata transportului.
Carmen Avram, eurodeputat
Strategia „De la fermă la furculiță” (Farm2Fork) este parte a Pactului Ecologic European (Green Deal). CE dorește produse alimentare sănătoase, sigure pentru consum și suficiente, dar numai în vecinătatea fermelor producătoare. Principiul de bază al agriculturii durabile este reducerea poluării.
Și tehnologizarea e ținută pe loc de legislație
Unul dintre scopurile declarate ale strategiei „Farm to Fork” este acela de a asigura competitivitatea față de concurența internațională și de a genera venituri producătorilor locali de alimente. Până la implementarea noii strategii, la nivelul statelor membre UE trebuie să fie stabilit cadrul legislativ pentru implementarea tehnicilor inovatoare în producția agricolă, care necesită timp și investiții în domeniul cercetării. Noile tehnici de ameliorare (NBT, new breeding techniques) sunt ținute pe loc, deocamdată, de lipsa cadrului legislativ. Noile tehnologii (robotică și agricultură digitală) ar trebui să fie sprijinite printr-o strânsă colaborare între cercetători, instituțiile publice și fermieri.