Se confirmă că am devenit tribuna celor care ne citesc și ne iubesc, iar asta ne bucură nespus. Se pare că avem un grup de doamne, cititoare înfocate, cum se autodefinesc, care vor să le mai descrețim puțin fruntea. Să fie cu soare, cu ocean, ceva frumos, zic ele. Așa că… cititorul nostru - stăpânul nostru.
Revenim, deci, la Costa Rica, „țara condusă de români”! M-au întrebat mulți cum pot ajunge și care sunt prețurile la cazare și masă. Eu nu sunt agenție turistică, nu știu cum să răspund, dar vă pot spune că o călătorie prin „Elveția Americii Centrale” devine o amintire unică în viața voastră. Mica localitate în care locuiesc eu 6 luni pe an, încă din 1999, se numește Jaco. Este un fel de Mamaia lor, doar că mai mică, mai intimă, cu acel aspect sud american și cu prețuri decente. În perioada decembrie-aprilie, când este sezonul de vârf, nu vezi nici măcar un norișor pe cer. Doar albastru și un soare strălucitor.
Costa Rica este o țară muntoasă. Vă puteți plimba prin țară de la nivelul mării la peste 3.800 m altitudine și înapoi la nivelul mării în câteva zeci minute. Aveți la dispoziție două oceane, Pacific și Atlantic. Majoritatea covârșitoare a turiștilor preferă însă plajele de la Pacific, unde oceanul este mult mai liniștit. Așa cum v-am mai spus, oamenii sunt extrem de prietenoși, curățenie peste tot și, mai ales, siguranță. Există o puzderie de hoteluri mici, majoritatea pe plajă sau în apropierea lor, iar cazarea variază de la 15-20 la câteva sute de dolari pe noapte la hoteluri de 4-5 stele. Practic, pentru orice buzunar. Însă chiar și locațiile ieftine sunt tot foarte curate și îngrijite și ești întâmpinat la fel de prietenos, iar personalul este tot foarte amabil.
Se pare că urmare a articolelor noastre, multe familii de români s-au hotărât să-și încerce norocul și au venit în Costa Rica, solicitând rezidență. Am aflat că la întrebarea „Cine v-a îndrumat către Costa Rica?”, oamenii au răspuns „Am citit câteva articole în ziarul nostru românesc, Jurnalul Național”.
Cititorii au mai fost curioși să afle și cum arată o zi din viața mea în Costa Rica. Nu m-am ferit și nu mă feresc să fac astfel de destăinuiri. Deșteptarea este la ora 6 dimineața. Cobor la ocean cu Frankie, câinele meu. Blocul unde am apartamentul se află la jumătatea plajei care măsoară 4 kilometri. Mergem „în pas vioi”, fără să alergăm, aproximativ 8 kilometri. Câteva lungimi de piscină și înapoi acasă. Duș, mic dejun, ziarele de dimineață și primele telefoane de afaceri. Încep cu România datorită celor 9 ore diferență de fus orar. Biroul meu de dimineață este pe balcon. Apoi telefoane cu America și, după ora 9, telefoanele cu partenerii din Costa Rica, plus întâlniri în biroul meu de-acasă. Nu știu când trece timpul și se face ora 13. Sâmbăta, partenerii mei din capitală, San Jose, vin la mine cu familiile, îi găzduiesc și ne continuăm discuțiile de afaceri. Duminica - relax total. În afara călătoriilor dese în SUA și Europa, ăsta este programul meu de zi cu zi. Nimic spectaculos, dragii mei curioși. Și cum respectăm deviza noastră „1000 de cuvinte nu spun cât spune o fotografie”, am ales pentru voi câteva imagini care să vă descrețească puțin frunțile, așa cum v-am promis.
Noi, dragii mei, ne întâlnim vinerea viitoare, cu sănătate, pace și fețe luminoase. Doamne Ajută!