De Cimitirul Vesel de la Săpânța, locul în care moartea este înfruntată cu umor și ironie, a auzit toată lumea, iar meșterul popular Dumitru Pop Tincu este cel care duce mai departe meșteșugul crucilor vesele, după dispariția lui Ioan Stan Pătraș, fondatorul acestui cimitir. L-am vizitat pe Tincu - căci așa îl știe toată lumea - într-o zi de duminică, pe care meșterul o petrecea cu familia, nu în atelier, însă a mers cu noi să ne arate locul în care iau naștere aceste cruci cărora li s-a dus buhul peste mări și țări și ne-a povestit cum ajunge o bucată de lemn de stejar să spună povestea vieții unui om.
Dumitru Pop Tincu trăiește chiar în localitatea Săpânța și cunoaște pe toată lumea. Așa că, de la alegerea bucății brute de lemn și a „tabloului” sculptat pe ea, „croșetarea” epitafului, combinarea culorilor și până la ultimul simbol desenat pe cruce, toate sunt făcute de mâna meșterului, fără șabloane sau alte minuni ale tehnologiei, care să îi ușureze munca. Culorile sunt din pigmenți naturali, cea care predomină fiind „albastrul de Săpânța”, iar motivele de pe cruci sunt preluate de pe vechile porți maramureșene și de pe vechile țesături.
Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este o descriere a vieții celui care a murit, iar pe cealaltă - o descriere a cauzei morții. Crucile sunt scrise în limbajul săpânțenilor, majoritatea cu variante arhaice de scriere și, pe ici-colo, cu greșeli de ortografie.
„Totul este desen la mână, unic, nu mergem pe șablon. Fiecare cruce este unică. Știm persoana, alegem tabloul și formăm textul. Dacă vă puneți în fața unei cruci, este persoana care vă povestește ce s-a întâmplat în viața ei sau vă spune păsul”, povestește Dumitru Pop Tincu.
„Nu intervine nimeni”
Meșterul mai spune că, de multe ori, familia încearcă să mai dreagă imaginea celui trecut în neființă, astfel încât amintirea reflectată de epitaf să fie „cât mai bună”, dar că nu se lasă înduplecat. „Este exact ce s-a întâmplat sau cum a trăit el în mijlocul comunității. Se știe foarte bine ceea ce a făcut în viața lui. Totul îmi aparține, nu intervine nimeni”, ne-a mărturisit Tincu, adăugând că rolul familiei se oprește în momentul în care a dat comanda.
Porumbeii negri arată „oareșce vicii”
Are nevoie de circa trei săptămâni pentru a finaliza o cruce. Însă, înainte de a intra în atelier pentru a se apuca de cioplit bucata de lemn, Tincu spune că trebuie să afle cât mai multe despre cel care a murit, căci fiecare element desenat sau sculptat are o semnificație, arată metehnele omului. De exemplu, o pereche de porumbei albi desenați pe cruce arată că a fost un om cu sufletul curat, cu iubire de Dumnezeu, pe când porumbeii negri ar putea dezvălui posterității „oareșce vicii” ale celui trecut în neființă.
Un alt localnic are desenat pe cruce niște cocoși. „Era guraliv! Dacă intra într-un cerc de oameni, se auzea gura lui din toate părțile”, dezleagă meșterul misterul.
„Ca să intru aici, mie îmi trebuie o istorie a persoanei și abia după îmi aleg tema. Uitați, aici, pe crucea asta, zice așa: «Până pe lume am trăit, Toader Ioani m-am numit. Din a mea copilărie caii mult mi-a plăcut mie și mi-a mai plăcut una: la bufet la masă a sta cu nevasta altuia». Sunt niște vicii și viciile alea se cunosc prin niște elemente pe care numai noi le cunoaștem”, mărturisește meșterul.
Comenzi și din Japonia
Dumitru Tincu nu primește comenzi pentru cruci doar de la oamenii din sat, ci și de la sute sau mii de kilometri. În 2012, i-a făcut o cruce „de viu” și fostului primar al Capitalei, Viorel Lis, la comanda unui post de televiziune. „I-am făcut crucea lui Lis și am montat-o aici, în Cimitirul Vesel, și l-a adus Măruță, iară acum Oana umblă să i-o vândă de vreo 3-4 ani. Am înțeles că n-a reușit să o vândă, dar e show”. Și unei artiste din Japonia i s-a făcut o farsă, într-o emisiune tv.
„Imoto este o mare actriță japoneză. O televiziune din Japonia a venit și a dat comandă pentru un show. Vedeți că acolo scrie: «...cu monștri m-am luptat și capetele le-am tăiat, dar unu m-a gătat. Șarpe mare m-a mușcat în direct la ITTE Q de le-a urcat ratingu până la 80 de procente, lumea întreagă tot nu crede că de-acuma nu mai este Imoto cea de poveste». E vorba de această femeie, au vrut să-i facă un show”, povestește meșterul.
„Această meserie are trei părți: trebuie să fii sculptor, trebuie să fii pictor, trebuie să fii poet. Dar noi nu vorbim în versurile, în poeziile literare, noi vorbim în limbajul zonal, cu acele cuvinte folosite aici, în comună”
Dumitru Pop Tincu, meșter popular
Un „cimitir viu”, aflat sub aripa UNESCO
Fondat de meșterul popular Stan Ioan Pătraș, în 1935, Cimitirul Vesel din localitatea Săpânța, județul Maramureș, este unic în lume, care a devenit faimos pentru crucile mormintelor viu colorate și picturile naive reprezentând scene din viața și ocupația persoanelor înhumate. Cimitirul Vesel este protejat de UNESCO. „Nu face parte din patrimoniul UNESCO din cauză că este viu, încă se înmormântează în el. Dacă ar intra în patrimoniul UNESCO, l-ar închide. Atunci n-ar mai fi voie să înmormânteze aici”, explică Tincu.
Fiind realizate din lemn, crucile se degradează în timp, dar sunt restaurate și puse din nou în valoare.