Unii actori s-au împrietenit atât de strâns cu ochelarii şi i-au arătat pe figura lor în film sau pe scenă, încât publicul nu-şi poate imagina această vedetă fără ochelari. Oare cineva l-a văzut pe Maestrul Beligan într-un rol fără ochelari? Nici în tinereţea lui nu apărea fără ochelari, inclusiv în începuturile filmului românesc în Rică Venturiano, intelectualul ochelarist înnamorat de o cucoană de mahala. Ce bine îl aducea pe scenă pe profesorul sărac, dar visător, din orăşelul unde nu opreau acceleratele, ce bine l-a jucat Radu Beligan pe profesorul Miroiu din “Steaua fără nume”! Ochelarii sporesc figura mereu nelămurită, doldora de haz a teribilului actor şi regizor Horaţiu Mălăele. O actriţă de mare valoare, Emilia Popescu, nici nu vrea să audă să apară pe scenă cu ochelari. Mioapă “profesionistă”, ea se expune şi la riscuri, intrând în rol ca o persoană cu privire ageră de vultur. Aşa se face că, într-un spectacol, Emilia Popescu n-a văzut decorul şi s-a lovit cu fruntea de aşa-zisul perete - de fapt, din placaj -, şi-a spart arcada şi i-a şiroit sângele pe faţă. În interviuri televizate, Emilia apare cu ochelari, care îi dau un aer distins, de intelectuală sensibilă. O înţeleg pe Tamara Buciuceanu când refuză ochelarii în roluri; nu-şi mai poate roti ochii, să-i dilate de uimire, n-ar mai convinge că este profesoara Isoscel, rigidă şi pisăloagă, din “Liceenii”. Dioptriile de ochelarist cu vechime măreau şi mai tare ochii niţel bulbucaţi ai lui Nicu Constantin. Ca şi privirea aiurită a lui Mişu Fotino, care stătea cu ochelarii pe nas tot timpul, îi amplificau strabismul, erau exemplificarea pe scenă a zicerii româneşti despre saşii: “cu un ochi la făină şi cu alt ochi la slănină!”. Umblă vorba că s-a petrecut în realitate următoarea scenă cu cei doi ochelarişti. După spectacol, saşii Mişu Fotino şi Nicu Constantin s-au urcat fiecare la volanul maşinii personale, dar în brambureala circulaţiei şi-au ciocnit una de alta maşinile lor. Reproşuri cu voce aspră, “de ce nu te uiţi pe unde mergi?”, i-a strigat Nicu Constantin lui Fotino, la care replica acestuia a fost dezarmantă: “Dar tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?!”.