Originile gestului
Contrar percepției populare, nu este un obicei străvechi și nici nu a apărut odată cu relansarea Jocurilor Olimpice moderne, în 1896.
Potrivit reprezentanților Comitetul Internațional Olimpic, tradiția a fost, de fapt, încurajată de fotografi, care au considerat imaginea sportivului mușcând medalia ca fiind pentru prima pagină a publicației. Atleților li s-a cerut frecvent să facă acest gest pentru cadrele oficiale.
Obiceiul s-a conturat la aproape un secol de la relansarea competițiilor olimpice moderne. Un moment adesea invocat ca punct de plecare este cel din 1991, când echipa masculină britanică de ștafetă 4x100 m a fost fotografiată mușcând medaliile la Campionatul Mondial de Atletism. De atunci, gestul a fost preluat rapid la marile competiții sportive, inclusiv la Jocurile Olimpice.
Însă mușcarea medaliei a devenit un ritual simbolic al victoriei, adoptat spontan de sportivi, chiar dacă inițial a fost o sugestie venită din partea fotografilor.
Medaliile nu mai sunt din aur masiv
O altă idee frecventă este aceea că medaliile olimpice de aur ar fi realizate integral din acest metal. În realitate, acest lucru s-a întâmplat doar de trei ori în istorie: la edițiile din 1904, 1908 și 1912. După Primul Război Mondial, creșterea prețului aurului a determinat schimbarea compoziției. Începând cu ediția din 1920, medaliile au fost realizate din aliaje.
Conform regulilor stabilite de Comitetul Internațional Olimpic, medaliile de aur trebuie să conțină cel puțin 92,5% argint și să fie ulterior placate cu aur.
Designul și producția lor revin însă comitetului organizator al fiecărei ediții, ceea ce face ca aspectul să difere de la o Olimpiadă la alta. La Jocurile Olimpice de vară 2024, medaliile au inclus un element inedit: un fragment autentic de fier provenit din Turnul Eiffel.
Pentru Jocurile Olimpice de iarnă 2026, conceptul vizual pune accent pe dualitatea dintre performanța individuală și spiritul de echipă, fiecare medalie fiind împărțită simbolic în două jumătăți distincte, potrivit a1.ro.
Astfel, gestul devenit emblematic pentru podiumul olimpic nu este o practică străveche, ci o convenție modernă, născută din nevoia unei imagini memorabile și transformată, în timp, într-un simbol al triumfului sportiv.