Revocarea din funcția de procuror-șef al DNA a Laurei Codruța Kovesi, ca urmare a demarării procedurii de către ministrul justiției, Tudorel Toader, se poate produce chiar dacă președintele României refuză să semneze decretul. Curtea Constituțională a statuat, deja, în Decizia nr. 45/2008, faptul că președintele României nu are nicio atribuție constituțională care să justifice un drept de veto în procedura numirii procurorilor cu funcții de conducere. Acest lucru înseamnă că nici în procerdura revocării din funcție a procurorilor-șefi nu are, constituțional, un drept de veto. Refuzul lui Klaus Iohannis de a da curs solicitării lui Tudorel Toader poate declanșa un nou conflict juridic de natură constituțională între autorităile statului (Guvern și Președinție), conflict care va fi tranșat tot de Curtea Constituțională. Având în vedere considerentele din decizia din ianuarie anul curent, este previzibil faptul că CCR va constata faptul că președintele își depășește atribuțiile costituționale, refuzând să semneze decretul de revocare a șefei DNA. O astfel de constatare poate atrage suspendarea președintelui de către Parlament, funcția supremă în stat urmând a fi ocupată, provizoriu, de către președintele Senatului, care are dreptul constituțional să semneze decretul de revocare din funcție a Laurei Codrua Kovesi. Ulterior, Parlamentul poate sau nu să organizeze un referendum de demitere din funcție a președintelui României.
Acest scenariu pare din ce în ce mai plauzibil, după declarațiile făcute, în urmă cu două zile, de către ministrul justiției, Tudorel Toader. Întrebat dacă este pregătit să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la un nou posibil conflict juridic de natură constituțională între puterile statului, dacă președintele Klaus Iohannis urmează să refuze să dea curs cererii de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA, Tudorel Toader a răspuns afirmativ.
Pașii făcuți până în prezent
Până în momentul de față, au fost parcurși doar doi pași esențiali din procedura de revocare din funcție a Laurei Codruța Kovesi. Primul pas îl reprezintă solicitarea propriu-zisă, formulată de ministrul justiției, în data de 22 februarie, când a transmis Administrației Prezidențiale și Consiliului Superior al Magistraturii raportul privind cele 20 de puncte care au stat la baza deciziei lui Tudorel Toader de declanșare a procedurii de revocare din funcție a procurorului-șef al Direcției Naționale Anticorupție. Al doilea pas este audierea lui Kovesi de către Secția pentru Procurori a CSM și emiterea avizului consultativ de către această entitate.
În 27 februarie, în doar câteva minute de dezbatere a unui raport de 36 de pagini, Secția pentru Procurori a CSM a decis să avizeze negativ revocarea din funcție a Laurei Kovesi. Deși, de atunci, au trecut două săptămâni, Secția pentru Procurori nu a motivat avizul dat.
Pasul următor este ca și această motivare a CSM să ajungă la Administrația Prezidențială, după care președintele trebuie să acționeze în consecință.
Pubic, Klaus Iohannis și-a exprimat susținerea pentru Laura Codruța Kovesi, chiar și după ce raportul lui Tudorel Toader a ajuns pe masa sa, declarând că, în opinia lui, până în prezent nu există motive să semneze decretul de revocare. Mai mult, președintele l-a atacat pe ministrul justiției în două rânduri, odată cu prilejul bilanțului pe 2017 al DNA și a doua oară cu prilejul derulării bilanțului pe anul trecut al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
CCR: Președintele nu are drept de veto
Se prefigurează, așadar, un refuz din partea lui Klaus Iohannis de a da curs cererii ministrului justiției în privința revocării procurorului-șef al DNA. Lucrurile nu se opresc, însă, procedural aici. Însă, pentru a se merge mai departe cu această procedură, este nevoie de voință politică. Mai exact, o voință care să clarifice, în mod indubitabil, rolul președintelui României în procedura de revocare din funcția de conducere a unui procuror și să stabilească dacă șeful statului poate sau nu refuza să semneze decretul.
O decizie recentă a Curții Constituționale arată că președintele României nu poate avea un drept de veto în această materie. Astfel, în data de 30 ianuarie 2018, instanța de contencios constituțional a soluționat mai multe excepții de neconstituționalitate invocate pe multe articole din legea de modificare a Legii nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor. La paragraful 165, judecătorii CCR analizau rolul președintelui în procedura de numire a magistraților în funcții de conducere. Astfel, Curtea a constatat că “potrivit art.132 alin.(2) din Constituție, < Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justiției
Legea 303/2004 arată că revocarea “se face”, la propunerea ministrului justiției
Concret, articolul 54 din Legea nr 303/2004, arată la alineatul (1) că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prim-adjuncul și adjunctul acestuia, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, adjuncții acestuia, procurorii șefi de secție ai acestor parchete, precum și procurorul-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și adjunctii acestora sunt numiți de Președintele Româiei, la propunerea ministrului justiției, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii (…).
La alineatul al patrulea al aceluiași articol se arată că revocarea procurorilor se face de către Președintele României, la propunerea ministrului justișiei, care se poate sesiza din oficiu, sau la cererea adunării generale ori, după caz, a procurorului general al României (…), cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Se poate observa că alineatul 4 al articolului 54 este foarte clar, în condițiile în care revocarea “se face”, în mod imperativ, potrivit textului de lege.
Iohannis poate fi suspendat din funcție, după consultarea CCR
În cazul refuzului președintelui de a da curs acestei cereri, Guvernul, la propunerea ministrului justiției – inițiator al declanșării procedurii de revocare a Laurei Codruța Kovesi de la șefia DNA – poate sesiza Curtea Constituțională în legătură cu un conflict juridic de natură constituțională între Executiv și președintele României. Chiar dacă cele două entități fac parte din puterea executivă (din aceeași putere – n.red.), potrivit articolului 146 din Constituție, “Curtea Constituțională soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice”. Această soluționare se face la cererea Președintelui României, a unuia dintre cei doi președinși ai camerelor Parlamentului, a primului ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
Plecând de la constatările Curții din cuprinsul paragrafului 165 al Deciziei nr. 45, din data de 30 ianuarie 2018, este greu de crezut că, sesizată fiind în legătură cu această dispută, Curtea Constituțională ar da o decizie contrară ei însăși. Cea mai plauzibilă soluție, în cazul refuzului lui Klaus Iohannis de a semna decretul de revocare, este aceea că CCR va constata că președintele își depășește aribuțiile constituționale.
Pasul următor este eminamente politic și ține de voința majorității parlamentare. Respectiv, Parlamentul României poate declanșa procedurile de suspendare a președintelui, pentru încălcarea Constituției. Conform art. 95 din Constituție, “în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută. Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui”.
Kovesi poate fi demisă prin semnătura lui Călin Popescu Tăriceanu
Odată suspendat președintele, funcția prezidențială este asigurată interimar, potrivit articolului 98 din Legea Fundamentală, în ordine, de către președintele Senatului sau de către președintele Camerei Deputaților. Nu există, în considerarea acestui scenariu, vreun impediment pentru care, pe perioada în care Klaus Iohannis ar fi suspendat, vacanța funcției să nu fie preluată de către Călin Popescu Tăriceanu.
În calitate de președinte interimar, Tăriceanu va putea exercita toate atribuțiile prezidențiale, mai puțin cele prevăzute în curprinsul articolelor 88, 89 și 90 din Constituție. Niciunul dintre aceste articole nu vizează vreo interdicție a președintelui interimar de a semna decrete de revocare din funcție a procurorilor-șefi.
Concret, singurele interdicții pe care un președinte interimar al României le are, potrivit Constituției, vizează posibilitatea de a se adresa Parlamentului cu mesaje de interes major, să dizolve Legislativul sau să consulte Paramentul în vederea inițierii unui referendum popular.
În ceea ce privește situația președintelui ales, dar suspendat, al României, aceasta poate fi tranșate în două moduri. Fie prin textul constitutional, statuat în cuprinsul articolului 95, alineat (3), care prevede că “dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui”. Există, însă, și posibilitatea ca referendumul de demitere să nu fie organizat, în considerarea faptului că decretul de revocare semnat de președintele interimar înlătură posibilitatea perpetuării încălcării Constituieți pe tema care a generat suspendarea, iar, la consumarea termenului legal al suspendării, președintele ales poate reveni în funcție.
Tudorel Toader așteaptă motivarea Secției de Procurori de la CSM
Declarațiile din ultimele zile ale ministrului Justiției, Tudorel Toader, par a se înscrie în scenariul descris mai sus. În 12 martie, acesta a decarat că este pregătit să sesiseze Curtea Constituțională, în cazul în care președintele Klaus Iohannis nu va da curs cererii de revocare din funcția de șef a DNA a laurei Kovesi. “Așteptăm motivarea Secției de Procurori de la CSM. Spuneam, și chiar cred, că hotărârea (avizul negative – n.red.) a fost luată în câteva minute, dar motivarea durează de vreo două săptămâni. Este dificil să feliciți pe cineva pe motivul că a încălcat de trei ori Constituția. Adică trei conflicte juridice de natură constituțională în jumătate de an generate de aceeași persoană între puterile statului. Prin urmare, așteptăm motivarea Seciției de Procurori, după care decidem. Vom vedea atunci și cum vom proceda în consecință”, a precizat ministrul justiției.
O sesizare făcută de Guvern la Curtea Constituțională pentru constatarea existenței conflictului juridic de natură constituțională între Guvern și Președintele României nu poate avea alt scop decât constatarea, de către instanța de contencios constituțional, a faptului că Klaus Iohannis încalcă Constituția, prin refuzul de a o revoca pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA.
În cazul în care CCR va constata că Iohannis a încălcat Constituția, refuzând să o revoce pe Kovesi, Parlamentul poate declanșa procedura de suspendare a președintelui
Președintele interimar poate semna, în locul lui Iohannis, decretul de revocare a șefei DNA. Constituția nu interzice acest lucru. La final, Parlamentul poate renunța la organizarea referendumului de demitere a președintelui ales