Munca la stat rămâne la fel cum o știm: birocrație și lipsă totală de interes pentru orice problemă reală. Cât timp sunt acoperiți de hârtii și respectă legislația în vigoare, funcționarii statului nu au de ce să-și facă griji. Pentru a verifica viteza de reacție a funcționarilor de la Ministerul Mediului, am așteptat trei săptămâni răspunsul la o solicitare, care, în orice altă țară din lume, ar fi fost rezolvată în cel mult 24 de ore. Pe scurt, ministerul a fost sesizat cu privire la o extragere ilegală de piatră din albia unui râu – semnalată, de altfel, de mai mulți martori și de cotidianul Jurnalul, dar „s-a lucrat” conform standardelor instituției. Au constatat, dar nu s-au întâlnit cu hoțul, prin urmare „asta nu este treaba lor”.
Cine și-a imaginat că în România există instituții care pot interveni pentru a stopa furturile pe care le semnalează cetățenii ar trebui să înțeleagă drumul parcurs de o sesizare până la soluționare. Trei săptămâni a durat până când Ministerul Mediului a reușit să răspundă unei solicitări care specifica foarte clar pericolul generat de furtul de piatră din albia unui râu. Simplu și concis, reprezentanții ministerului ne-au transmis că au constatat faptele, dar nu intră în atribuțiile lor să găsească făptuitorul.
Funcționarii ignoră și cetățenii, și presa
Povestea pietrei extrase ilegal din albia Râului Dincea începe cu un cetățean onest, care observă că un alt cetățean fură în fiecare zi piatră din albia râului. Se întâmplă într-un sat din județul Mehedinți. Cetățeanul onest face fotografii, sună la organele abilitate, face plângeri. Două săptămâni, nu se întâmplă nimic. Ba chiar vorbește prin sat despre furtul de piatră și află că respectivul, pe care cetățenii deja l-au identificat, ar avea rude chiar la Garda de Mediu. Apoi sună la presă, oferă toate detaliile și dovezile adunate zilnic, două săptămâni. Pe 8 mai 2020, Ministerul Mediului primește o solicitare, de la cotidianul Jurnalul, cu toate detaliile, fotografii și indicații exacte despre locul în care se fură piatră din albia râului. Inclusiv cu fotografii, în care se poate observa numărul de înmatriculare al camionetei care, în fiecare zi, transportă piatră. A fost nevoie și de mai multe apeluri telefonice, trei zile la rând, pentru a le explica angajaților de la Biroul de presă al ministerului că este vorba despre o situație gravă, în urma căreia s-ar putea produce inundații, nu doar de un simplu articol, pentru care solicităm un răspuns, conform Legii 544/2004.
Specialistul nu s-a întâlnit cu hoțul
În urma tuturor insistențelor, Biroul de presă a promis că va transmite situația ca fiind una urgentă, astfel încât să fie programat în cel mai scurt timp un control, în locul indicat. Iar răspunsul vine pe 27 mai: „Referitor la solicitarea dvs. înregistrată în cadrul instituției noastre cu nr. R 470/08.05.2020, cu privire la scoaterea de pietriș din râul Dincea, zona localității Slașoma, jud. Mehedinți, vă comunicăm informațiile primite de la Administrația Națională «Apele Române»: În albia minoră a râului Drincea, în zona denumită „La Râpa”, în extravilanul localității Slașoma, comuna Padina, județul Mehedinți, au fost observate urme de utilaje. Totodată, cursul de apă fiind sinuos, s-au format deponii de nisip, iar din măsurătorile efectuate la fața locului de către reprezentantul Biroului de Exploatare lucrări din cadrul Administrației Bazinale de Apă (ABA) Jiu/Sistemul de Gospodărire a Apelor (SGA) Mehedinți, rezultă că s-au extras aprox. 10 metri cubi de agregate minerale (nisip). Menționăm că la data verificării nu se aflau persoane sau utilaje în zona respectivă”, transmite Ministerul Mediului, conform Legii 544/2004.
Poveste cu final nefericit, dar predictibil
Așadar, specialistul care a mers la fața locului a constatat că se extrage nisip. Ne-am putea aștepta și la o declarație din partea ministrului Mediului, similară cu cea despre copacii care nu ies din țară, ci intră. Probabil, se va constata că respectivul cetățean aduce piatră în râu și nu extrage ilegal, după ce toți sătenii au văzut bolovani în camionetă și i-au fotografiat.
Dar „bomboana pe colivă” a venit la finalul răspunsului oficial al ministerului: „Având în vedere că nu s-au identificat persoanele care au efectuat exploatarea agregatelor minerale din râul Drincea, urmează ca ABA Jiu să se adreseze organelor de cercetare penală, conform Legii Apelor nr. 107/1996, cu modificările și completările ulterioare, art. 93, alin. 2, lit. b”. Pentru lămuriri, am apelat din nou Biroul de presă al Ministerului Mediului. Am aflat că dacă dorim să aflăm în cât timp „urmează să se adreseze” ABA Jiu organelor de cercetare penală, trebuie să mai facem o solicitare în acest sens. Mai mult, funcționarii de la Biroul de presă nu au înțeles de ce atâta grabă și revoltă din partea unui jurnalist, din moment ce răspunsul a fost dat la termen, conform Legii 544. Întrebată dacă înțelege diferența dintre un răspuns pe Legea 544 și o urgență de mediu, care poate afecta localitatea, comunicatoarea ministerului a răspuns că nu înțelege întrebarea.
În continuare, omul poate fura nestingherit, pentru că e puțin probabil să se întâlnească la locul faptei cu specialistul de la Apele Române sau cu organele de cercetare penală. La fel pot face toți cei care vor să fure ceva, pentru că e puțin probabil să fie prinși, în labirintul birocratic după care se ascund funcționarii statului.