Uneori, pe scenă se petrec întâmplări neprevăzute, care aduc hohote de râs chiar în rândul actorilor din distribuţie. La Teatrul “Constantin Nottara” se montase o piesă cu mare fast, “Antoniu şi Cleopatra”. Distribuţie de mare atracţie, jucau frumoşii teatrului şi filmului, Ion Dichiseanu şi Cristea Avram. Rupseseră şi inimile unor vedete feminine de renume în lumea largă, râvnite de toţi bărbaţii geografiei. Dichiseanu înflăcărase inima actriţei şi cântăreţei Sara Montiel, în care clocotea sângele spaniol şi mâinile frământau castanietele în pelicule muzicale şi pline de amor. Iubire cu arşiţă, dar şi cu furtuni între arătosul Dichi şi senzuala Sara Montiel. Cristea Avram o cucerise pe partenera din filmul româno-francez “Steaua fără nume”, pe splendida şi enigmatica vedetă a Franţei, Marina Vlady, cu care s-a iubit o perioadă lungă. Se înghesuia publicul la casa de bilete şi piesa avea grandoare şi deviz piperat. Cleopatra se unduia în mătăsurile şi parfumurile tainice ale Egiptului, Cezar şi generalul Antonio erau falnici cu armurile şi coifurile legiunilor Imperiului Romei. Dar, într-o seară, un om ce avea în sarcină decorurile a uitat să strângă piuliţa unui şurub de fixare a unei trepte la scara pe care trebuia să coboare majestuos Dichiseanu cu fascinanta Cleopatra în braţe. Când conducătorul Romei, Dichiseanu, a pus piciorul pe treapta şubredă, a simţit cum se dărâmă toată scara şi Cleopatra din braţele sale ar fi căzut de-a berbeleacul dedesubt. Dichiseanu s-a răsucit, să cadă cu scara peste el şi s-a ales cu piciorul rupt. A strigat: “Cum s-o punem pe Cleopatra în ghips?”. Regina Egiptului s-a ridicat vioaie, iar medicii i-au imobilizat lui Dichiseanu piciorul în ghips. La teatrul “Bulandra” se desfăşura un spectacol de muzică şi poezie prezentat de Florian Pittiş. Îl roagă Moţu Pittiş pe Mircea Diaconu să-i ţină locul în prezentarea spectacolului, într-o sâmbătă, şi-i spune că textul scris de Radu Cosaşu e în fişet. Când să se ridice cortina, Mircea Diaconu constată că Pittiş a uitat să-i dea cheia de la fişet. În panică, fuge peste drum, unde locuia la mansardă, şi ia caietul de dictando în care scria noaptea gânduri deştepte. Citeşte pe scenă scriitura lui cu creion cât un degetar, prezentându-l ca editorial al fermecătorului ziarist Cosaşu. Lumea n-a sesizat, a aplaudat, iar maestrul Cosaşu a râs şi l-a felicitat pe Mircea Diaconu.