Jurnalul.ro Editoriale De ce e o problemă când suntem conduși de oameni de rând?

De ce e o problemă când suntem conduși de oameni de rând?

de Ionuț Bălan    |   

Am scris la un moment dat un articol despre votul cenzitar, în care am ezitat să spun că dacă i se dă oricărui prost dreptul democratic să voteze n-ar trebui să ne mai plângem că suntem conduși de oameni obișnuiți, ca aceia care merg agale pe stradă și care când sunt „decăzuți” din demnități, nu se bate sectorul privat să-i angajeze consilieri, ci riscă să devină șomeri.

Sigur că ezit în continuare, și de aceea apelez iarăşi la Umberto Eco, care are curajul să afirme că televiziunea și internetul au promovat idiotul satului: „Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar, după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel”.

Ba chiar imbecilii ajung să aibă și lideri tineri, pe care-i vedem cum ridică nivelul cultural la TV când povestesc că li s-a luat carnetul de conducere. Dar mai importantă e problema democrației, observată de Aristotel, aceea că dacă cineva e egal dintr-un punct de vedere ajunge să fie din toate.

Și Einstein s-a exprimat asupra chestiunii: Două lucruri sunt infinite, Universul şi prostia umană, şi nu sunt sigur cu privire la Univers. Însă e bine de observat că-i la fel de nociv să lași proștii să se îmbogățească, după cum lași democrația la îndemâna unor persoane cu un nivel cultural precar.

Cât sunt de troglodiți se observă după pozele cu plaje de vis postate în plină iarnă europeană, care vădesc că se bucură „dacă e peisage”, după cum suna replica din „Astă seară dansăm în familie”, ocazie ce-mi amintește de afirmația lui Ion Țiriac potrivit căreia preferă un hoț unui prost. Dar o evoc doar ca să subliniez că, la noi, problema e că și proștii fură. După care vin analiștii să producă argumente care să explice evoluțiile macro, numai să nu se vorbească de prostie.

Iată deci hiba, miliardarul face o împărțire între hoți și proști, de parcă la noi ar fi furat doar primii. Când fură cineva cu deficit educațional nu-și pune problema nici cât fură, nici de unde.

În fine, a patra lege a imbecilității umane, a lui Carlo M. Cipolla, arată că deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor. Asta rezonează cu monumentala lucrare a lui Gustave Le Bon pe care am invocate-o de curând - „Psihologia Mulțimilor” - ce sugerează că dacă în locul elitelor guvernează masele, forța acestora din urmă se manifestă doar prin distrugeri. De aceea e o problemă când suntem conduși de oameni de rând. Dar la fel de mare e paguba produsă de proștii lăsați să se îmbogățesc. Nu e musai să fie hoți, ca să dăuneze societății!

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri