Dantura reprezintă un subansamblu al organismului, căruia, din păcate, nu i se acordă suficientă atenţie ca altor organe. Deteriorarea dinţilor, a măselelor, poate duce la situaţia gravă ca neglijentul să nu mai aibă cu ce mesteca şi cum să mănânce.
L-am întrebat pe un mare profesor de medicina danturii, pe profesorul doctor Constantin Găucan - un remarcabil inventator în stomatologie, cu peste 35 de brevete, unele internaţionale - când se va ajunge ca omul să se ducă la dentist fără grija durerilor, să meargă dezinvolt ca la frizer. Mi-a răspuns că atunci când fiecare om va face o vizită la stomatolog la 6 luni, pentru îndepărtarea tartrului, pentru masaj profesionist al gingiilor, pentru verificarea stării bune a danturii.
Este obligatorie o igienă zilnică a cavităţii bucale. Spălatul pe dinţii se va efectua de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, mişcarea periuţei va fi de sus în jos, pentru maxilarul inferior de jos în sus, în plan vertical, nu orizontal, ca şi când ai scoate resturile alimentare dintre dinţi cu scobitoarea. Spălatul pe dinţi se va face cu gesturi energice, să fie stropită oglinda de la baie de pasta de pe periuţă. E bine ca, zilnic, atât adulţii, cât şi copiii să mănânce un măr sau un morcov crud, pentru nu numai că se curăţă astfel dantura, dar sunt masate şi gingiile. Când cariile, bolile unui dinte, ale unei măsele nu mai pot fi tratate şi se sacrifică prin extracţie dintele, se impune ca să se apeleze la o lucrare, la o punte, la un implant pentru ca locul să nu rămână gol. În condiţiile în care se lasă locul gol pe gingie după extracţie, restul dinţilor şi măselele vecine migrează, se apleacă, se instaurează haosul în dantură. Dinţii de sus nu mai calcă ax în ax cu dinţii de jos şi apăsarea mestecării alimentelor se face pe un dinte înclinat, deci şubrezit.
Este o greşeală să nu fie trataţi şi dinţii de lapte, sub scuza că aceştia tot cad şi se schimbă. Ca atare, atunci când se cariază, se impune plombarea dinţilor de lapte, lor, tratarea lor.