Frica și anxietatea sunt frecvente în viața copilului și a adolescentului. Fiecare copil a trăit cel puțin o experiență scurtă de anxietate pe care a încercat să o evite sau s-a retras cu totul din situația respectivă. Cei mai mulți dintre copiii care suferă de astfel de temeri au, spun cercetările, cel puțin un părinte cu probleme de anxietate. Copiii cu părinți anxioși prezintă un risc de 7 ori mai mare pentru a dezvolta o tulburare de anxietate, comparativ cu copiii ai căror părinți nu au tulburări de anxietate. Similar, fratele sau sora unui copil anxios prezintă un risc mult mai mare de a învăța anxietatea, comparativ cu ceilalți copii care nu au acest context zilnic de învățare.
Tulburările de anxietate din perioada copilăriei au consecințe negative, dificil de perceput imediat asupra stării de bine a copilului și asupra funcționării lui de zi cu zi. Una dintre cele mai evidente consecințe este limitarea exploatării noului ceea ce duce la o micșorare a zonei de confort a copilului și a familiei acestuia.
Emoțiile centrale sunt de teamă, frică și neliniște (cunoscute în literatura de specialitate și ca emoții primare). Frica este o emoție normală care ne pregătește pentru a face față pericolului (este aceea emoție care de mii de ani a asigurat supraviețuirea speciei umane). Este un răspuns emoțional firesc care ne ține departe de pericole și care are funcția de a ne proteja.
Frica are un rol foarte important în viața noastră deoarece ne ajută să analizăm pericolul și să-l evităm. Problemele apar atunci când copiii și adolescenții simt frică atunci când nu există un motiv sau o amenințare reală. Această stare combinată de frică și îngrijorare se numește anxietate, unii practicieni numind-o și alarmă falsă.
Cea mai frecventă este anxietatea de separare (frica de a fi abandonat și frica de a dormi singur). Este foarte comună în rândul preșcolarilor și al școlarilor mici, fiind caracterizată prin elemente repetitive, nerealiste și solicitante cu privire la frica de separare față de părinte sau persoana de referință. Anxietatea se manifestă cel mai frecvent pe timpul nopții sau în momentele în care copilul urmează să meargă la școală (grădiniță) sau să fie separat de părinte. În astfel de momente sunt frecvent refuzurile de a rămâne singur în cameră sau în locuință. Părinții adesea povestesc că sunt însoțiți de copil și la toaletă sau copiii foarte mici se agață efectiv de corpul părintelui. Adesea copiii au coșmaruri cu monștri sau pericole la care pot fi expuși ei sau familiile lor. Simptomele specifice anxietății de separare sunt: îngrijorările excesive, coșmaruri, simptome somatice (durerile de cap, stările de vomă, durerile abdominale) și comportamentele de evitare.
O a doua formă de anxietate este cea socială, care se manifestă prin teama pronunțată și persistentă față de situații care implică interacțiune socială sau evaluare socială. Anxietatea socială adesea este asociată cu atacuri de panică și puternice reacții somatice. Este mai frecventă în copilăria târzie și adolescența timpurie.
Specialiștii vorbesc apoi despre fobiile specifice: frica de animale, frica de dentist, frica de medici, frica de moarte, extrem de frecvente și ele în perioada copilăriei, mai ales și mai frecvent în cazul fetelor.
În general, dacă nu sunt alte cauze, aceste frici trec cu timpul. Psihologii și psihoterapeuții folosesc frecvent 2 metode pentru a încerca să rezolve problemele. Prima este expunerea, o strategie care implică confruntarea directă sau imaginară cu obiectul fricii, eventual însoțită de laude, de recompense, de alte metode a-l face pe copil să realizeze succesul. Copilul învață că situațiile sau obiectele care îi provoacă frică nu de fiecare dată se manifestă la fel. Cea de-a doua variantă este modelarea, în care copilul observă o altă persoană (adult) care interacționează cu succes cu situația sau obiectul aversiv. Adultul poate să mângâie un câine și să-i prezinte copilului că animalul este blând și frica nu este justificată. Modelarea poate fi făcută cu ajutorul unui model real sau a unui model simbolic prin vizionarea unui film sau prezentarea unor poze.
Oricum, este important ca odată ce apar aceste fobii sau anxietăți să apelăm la un specialist, să nu le lăsăm să se accentueze și să devină o obișnuință, pentru că vor fi mai dificil de rezolvat și gestionat decât dacă sunt abordare din timp.