Iată, sunt în Detroit de două săptămâni.
Fratele meu și finii mei locuiesc în suburbii apropiate de centru, dar pline de verdeață și extrem de curate. Scria undeva că orașul Detroit, în ciuda faptului că este un centru industrial, își asigură verdeața ca oricare alt oraș care nu are așa multă industrie. Un sistem de construcție al caselor ieșit din comun. Nu se defrișează aproape nimic. Se construiesc case lăsând în picioare copaci uriași, sănătoși, dar vechi de zeci de ani. Așadar se construiește în zona împădurită fără să se distrugă nimic din ambientul verde al orașului. Aceste orășele periferice sunt cam la 20 de minute de oraș. Cum spunem noi, oaze de sănătate. Dacă mai mergi încă 15 minute vei găsi zone întregi cu ferme medii și mici ale celor care muncesc în oraș. Aici locuiește și fratele meu de mulți ani. Este inginer la o mare fabrică de automobile. Soția lui, la fel. Fetele, la universitate. Dar mi-a spus că nu ar putea trăi fără ferma lui de cai, unde are și stupi, păsări și cam tot ce poate avea un fermier în curtea lui. Se scoală cu noaptea-n cap, pune animalele la rostul lor, iar de la fabrică pleacă în clipa în care sună sirena. Cum zicem noi, rupe poarta la terminarea programului. Pasiunile lui, invenții la fabrică, studiile fetelor și ferma. Ce m-a surprins, în drum spre casa lui, curățenia imaculată. Iarba tunsă, rosturile animalelor în perfectă ordine, casele de parcă ar fi fost construite ieri. Mi-au plăcut micile ferme care cresc 10-15 bovine și care sunt predate la stat atunci când ajung la greutatea necesară. Totul gospodărește, eficient, bine pentru toată lumea. Umblă și glume legate de curățenie. Stresul apare în momentul în care auzi că vecinul a pornit mașina de tuns, iar tu ești cu iarba netunsă. În următoarele câteva zeci de minute, toată zona este acoperită de zgomotul mașinilor de tuns iarba.
Afacerea cu creșterea cailor este extrem de profitabilă. Sporturile legate de cai sunt scumpe. De exemplu, mulți pasionați își aduc caii la frate-miu, unde sunt excelent îngrijiți și îi iau atunci când merg la concursurile lor sportive sau la expoziții. Unii vin cu copiii in weekend și îi învață să călărească pe pământurile ce țin de ferma lui. Acum mulți ani, fratele meu a avut inspirația de a cumpăra o suprafață mai mare de pământ, care acum este de cel puțin cinci ori mai scump. Și se tot scumpește, pentru că „vine” orașul din spate.
Statul stimulează fermierii. Subvenționează carburanții, parte din hrana animalelor și, uneori, parte din leafa unui îngrijitor, în funcție de animalele crescute. Sigur că și obligațiile fermierului față de stat sunt clare și strict respectate. Se naște o pătură socială care demonstrează că dacă omul este gospodar și muncește cu folos, va trece mai ușor de intemperiile prețurilor și a vieții din jur. Eu încerc să vă bucur și cu poze care să vă convingă că este viață de țară și la oraș.
Noi, dragii mei, ne vedem vinerea viitoare cu sănătate, pace și siguranță. Doamne ajută!