Mare îmblânzitor de mingi, Dobrin era şi un fermecător povestitor. Ore întregi, suporterii ascultau la un pahar de bere instorisiri cu întâmplări din lumea colorată a fotbalului, depănate de Gicu. Firea blândă, bonomia lui Dobrin atrăgeau şi era invitat tot timpul de mulţimea de fani la un pahar, nu-i putea refuza în cererea lor de a mai spune o amintire cu crampoane, şi orele se adunau. Ofta Gicu: “Toţi dădeau năvală să mă invite la o halbă, la un şpriţ, nimeni nu mă chema să mâncăm o frigăruie, o savarină”. Acelaşi gen de om cald, fără fasoane, fără aere de supraom era şi Balaci, avea acelaşi succes la spectatori, nu se mai oprea din povestiri cu lumea balonului, le pigmenta cu umor. Aşa se explică şi taifasul de 10 ore de la Craiova cu oltenii lui, în ajunul infarctului. Se confesa Ilie: “Sunt foarte bucuros, lumea îmi zâmbeşte pe stradă, peste tot oamenii îmi adresează o vorbă caldă!”. Este şi motivul pentru care, aşa cum afirmă apăsat, s-a întors în ţară Gică Popescu, “acasă pentru mine este doar aici, lumea mă opreşte pe stradă şi îmi spune lucruri plăcute, eu le reamintesc cum că tricoul naţionalei îmi frigea pielea, lăcrimam auzind imnul!”. S-au împlinit, acum câteva zile, 11 ani de când Dobrin a plecat în Cer. Nevasta lui, Gica, istorisea că este mereu oprită de oameni pe stradă, îi spun vorbe de preţuire despre inegalabilul Prinţ din Trivale. Toţi iubeau cu disperare fotbalul, n-a fost nicicând o corvoadă pentru ei, cum vedeau o minge, îi îmboldea sufletul s-o învârtească, s-o mângâie, s-o hipnotizeze. Am făcut un reportaj cu Dobrin abia ieşit din sala de chirurgie, un mare chirurg, profesorul Lascăr, îi salvase piciorul după o operaţie de 6 ore, o bijuterie de intervenţie.
Dobrin, inegalabilul Dobrin, cel râvnit şi de Real Madrid, nu s-a putut abţine şi a jucat o miuţă pe iarba de la ştrandul din Piteşti. Desculţ, a călcat într-o sârmă ruginită. Până seara, infecţia cotropise tot piciorul, umflat ca piciorul de elefant. Medicii au afirmat că pentru a-i salva viaţa de septicemie piciorul trebuie amputat. Cum să fie tăiat piciorul fermecat al lui Dobrin, din prea mare iubire pentru fotbal! Profesorul Lascăr a declarat recurs extraordinar, a curăţat puroiul şi din canalul oaselor, i-a făcut grefă de piele prelevată de pe şale. Abia ieşit de sub bisturiu, Dobrin m-a chemat în salon să tăifăsuim pe ascuns. Când mi-a arătat piciorul numai carne vie şi transplanturi, m-am sprijinit de perete, mă cuprinsese leşinul. “În primele cuvinte schimbate cu profesorul salvator, l-am întrebat când pot să joc fotbal cu prietenii”, mărturisea Dobrin.