Incidentul de pe stadionul Dinamo se poate repeta oricând şi oriunde, chiar şi dacă o persoană intră în stop cardio-respirator pe o secţie din spital, avertizează un medic român stabilit în Anglia. Spre deosebire de alte ţări europene, în România cadrele medicale, cu unele excepţii, nu sunt pregătite să facă resuscitare şi nici nu ar avea cu ce. Trusele de prim ajutor şi defibrilatoarele lipsesc, iar manevrele avansate de resuscitare sunt cunoscute doar de o mică parte dintre medicii specialişti.
Moartea fotbalistului Patrick Ekeng a ridicat multe semne de întrebare şi redeschide disputatul subiect al lipsei truselor de resuscitare şi a defibrilatoarelor din spaţiile publice aglomerate şi chiar din cabinetele medicale.
Medicul Șerban Brădişteanu, şeful Secţiei de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Floreasca din Capitală, crede că sportivul ar fi avut o şansă la viaţă, dacă medicii ar fi avut la dispoziţie un defibrilator şi ar fi intervenit imediat. „Dacă ar fi avut la dispoziţie un defibrilator, ca să afle ce fel de tulburare avea, ar fi putut trage o concluzie urgentă, dacă trebuie defibrilat sau făcut altceva. Dacă s-ar fi făcut manevrele de defibrilare în cele 3 minute, şansele lui de supravieţuire ar fi fost maxime. Cele trei minute au fost pierdute, au fost foarte lungi şi au diminuat foarte mult şansa de supravieţuire. Au fost trei minute pe teren, plus drumul până la spital. În total, 6-8 minute. Asta a diminuat drastic posibilitatea de a fi resuscitat. În plus, ambulanţa nu a avut personalul care să facă astfel de manevre”, a spus medicul Brădişteanu.
„În primele minute nu i s-au făcut intervenţiile necesare în astfel de cazuri. Salvarea a venit după trei minute, au scos o targă şi n-am văzut nicio mască pentru a i se pune pe faţă. Timpul a fost foarte lung. În Anglia se vine imediat şi-ţi pune masca de oxigen pe faţă”, a spus fostul antrenor Cornel Dinu, citat de presa de profil.
„Gură la gură” și în spital
Unul dintre miile de medici români care au plecat în ultimii ani peste hotare a explicat, pentru Jurnalul Naţional, că în Marea Britanie fiecare medic şi fiecare asistent medical este obligat să facă un curs de resuscitare, în fiecare an, ceea ce la noi nu se întâmplă. „În România, niciun medic de medicină de familie, niciun medic din spital în afară de medicii de urgenţă, ATI și cardiologi nu sunt pregătiți să efectueze manevre eficiente de resuscitare conform ghidurilor și protocoalelor de resuscitare. Nu pentru că nu pot, ci pentru că nu sunt pregătiți. Nu există nicio mască și balon pe sute de secții din spitalele din România. Trebuie să aștepți echipa de pe terapie intensivă. Cu fiecare minut cu care se întârzie defibrilarea se pierde șansa de supraviețuire cu 10%, conform studiilor efectuate după cazurile de resuscitare”, ne-a explicat Carmen Mărginean, rezident pe anestezie terapie intensivă în Marea Britanie. Medicul a mai precizat că peste tot „există truse de resuscitare şi fiecare persoană este pregătită să ventileze, să efectueze masaj cardiac din primul minut, iar rata de supraviețuire după resuscitare e mult mai ridicată în Anglia”.
În ţara noastră, exceptând secţiile de Urgenţă, Anestezie Terapie Intensivă şi Cardiologie, medicii din spitale pot asigura doar un prim-ajutor de bază: compresii cardiace şi respiraţie gură la gură. Nu pot executa manevre precum intubarea şi ventilarea pacientului, iar defibrilatoare sau AED (automated external defibrilators) nu există pe secţiile spitalelor şi nici în locurile publice aglomerate.
Despre dotarea cu defibrilatoare a amintit, ieri, şi medicul Tudor Ciuhodaru. „Ministerul Sănătăţii nici nu a vrut să audă de proiectul meu de lege ce prevedea dotarea cu defibrilatoare a spaţiilor publice aglomerate: stadioane, gări, aeroporturi, instituţii. Poate acum îşi reconsideră părerea”, ne-a comunicat dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar urgenţe, subliniind că acelaşi lucru „se poate întâmpla oricui, oriunde şi oricând”.
Pe de altă parte, preşedintele Alianţei Medicilor, dr. Bogdan Tănase, spune că manevrele avansate de resuscitare implică şi administrarea unor medicamente (adrenalina, atropină, bicarbonat) şi pot fi efectuate doar de anumiţi specialişti, pentru că, administrate greşit, pot face rău. „În spitale, medicii sunt chiar obligaţi să ştie Basic Life Suport (n.n.- manevrele de bază pentru primul ajutor), şi să anunţe secţia de ATI, care are o echipă specială şi se duce şi face resuscitarea, adică partea de Advanced Life Suport. Însă aceste manevre nu sunt de aplicat de oricine”, ne-a spus dr. Bogdan Tă-nase, care a explicat că sunt diferenţe de la ţară la ţară, legat de ceea ce pot şi ce nu pot face cadrele medicale. „Eu, de exemplu, sunt medic chirurg, dar nu am nici dreptul, nici obligaţia de a şti să pun un cateter central. Eu ştiu să in-tubez pentru că am vrut eu să învăţ, am făcut cursuri. Dar, dacă voi intuba un pacient şi va apărea o complicaţie a intubaţiei, este culpa mea - nu am căderea de a face aşa ceva. Mai mult, poate să apară un accident, să-i rup traheea”, a mai spus dr. Tănase.
În România, rata de supravieţuire după stopul cardio-respirator este extrem de mică, de doar 3,92%.
Fotbalistul dinamovist Patrick Ekeng a murit vineri seară, după ce a căzut ca secerat, la doar câteva minute după ce a intrat pe teren, în timpul meciului dintre Dinamo şi Viitorul Constanţa. O ambulanţă a ajuns la el după 3 minute, timp în care nu s-au făcut manevre de resuscitare. Mai multe anchete au fost demarate după moartea lui Patrick Ekeng. Parchetul General a deschis un dosar in rem în care anchetează infracţiunea de omor din culpă, iar poliţiştii au făcut deja verificări la Puls, firma privată a cărei ambulanţă a preluat jucătorul după ce s-a prăbuşit pe teren. Aceeaşi firmă este anchetată şi de Ministerul Sănătăţii şi de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din cadrul MAI.
Aici, în gări, aeroporturi, şcoli, locuri publice sunt defibrilatoare externe automate, care pot fi folosite şi de persoane fără pregătire medicală. Şi fiecare secţie din spital are trusa de resuscitare. Masajul cardiac şi ventilaţia încep deja cu masca laringiană, până soseşte anestezistul. dr. Carmen Mărginean, Marea Britanie