Iubire de poveste între Draga Olteanu şi soţul ei, medicul Matei. Cu demnitate, cu forţă, marea actriţă şi-a aşteptat sfârşitul. A vrut să se ridice în ceruri cu fotografia iubitului soţ aşezată lângă ea, în sicriu. Şi a rugat să fie îmbrăcată la moarte cu hainele de la cununia cu doctorul Matei. Purtând la gât şiragul de perle dăruit de delicatul bărbat. Mult l-a preţuit şi l-a iubit Draga pe soţul ei, de fiecare dată când spuneai „doamna Draga Olteanu...”, te întrerupea şi te ruga să adaugi şi numele soţului Matei și era liniştită când te conformai, „Draga Olteanu Matei”. Când am filmat pentru Antenă emisiunea mea cu personalităţile Ţării, în casa pe care a pierdut-o, Draga îmi arăta o canapea din odaia de lângă sufragerie: „Acolo îl aşez pe soţul meu, medicul Matei este cel mai avizat şi mai priceput cronicar al meu, mă ascultă cum repet cu glas tare rolurile şi, la sfârşit, îşi spune părerea, cu obiectivitate, dar şi inimă lipită de cuvinte!”. Jos pălăria în faţa nemţenilor! Într-un moment delicat, când Draga a pierdut casa prin escrocheria unor mizerabili, cei din Piatra Neamţ au „înfiat-o” pe Draga şi pe soţul ei, le-au asigurat un domiciliu până s-a sfârșit, i-au organizat o înmormântare frumoasă, meritată. S-a ridicat o scenă în centrul oraşului şi, în drum spre cimitir, sicriul cu marea actriţă a poposit pe acea scenă şi în faţa a sute de nemţeni s-a ţinut o slujbă, drumul sicriului a fost printre zeci de candele aliniate, aprinse. Cu câtă tărie şi-a aşteptat Draga Olteanu punctul de final, şi-a cumpărat sicriul, a indicat cum să-i fie ajustate hainele de la cununie cu care dorea să fie înmormântată. Draga şi-a cerut iertare de la români: „Uneori, am avut gura prea slobodă!”. Câtă delicateţe, câtă măreţie!