Comunistul Chaplin l-a ironizat pe capitalistul Ford în pelicula Timpuri Noi. Banda de producție, cea care a asigurat supraviețuirea magnatului auto în criză, e pe cale să cedeze din nou locul producţiei artizanale. Spun „din nou” pentru că anterior benzii automobilele erau realizate de la cap la coadă de acelaşi mecanic. Ulterior, insuficienţa personalului calificat, în paralel cu extinderea producţiei, a angrenat lucrătorii în operaţiuni tip.
Ajungem, aşadar, în prezent şi observăm că cele mai afectate de criză sunt lanţurile logistice cu activităţi integrate pe orizontală, cum este industria auto şi în paralel cu „ideea” de a munci 4 zile pe săptămână, fiindcă pentru atât mai e de lucru, începe să fie încurajată munca freelancerilor.
Lucrul pe cont propriu e stimulat şi pentru că dispar contractele rigide de muncă, ce oferă singuranţă lucrătorilor sindicalizaţi, apăraţi de contractul colectiv şi de codul muncii. Da, numai că atunci produsul nu e de serie și costă mai mult. Este suportată de consumatorul final micşorarea semnificativă a productivităţii, dar şi plata unei prime de risc, generată de discontinuitatea comenzilor.
Timp în care e puţin probabil ca statul să se micşoreze. Se disipează şi își micşorează puterea de negociere doar sectorul privat, cel public se întăreşte, ba chiar freelancerii vor suporta taxe mai mari pentru „mai mult verde”. Şi nu numai verdele măreşte povara fiscală, ci și sectoarele strategice, pentru că, din cât se vede, lumea e cu arma la picior. Jumătatea de economie, cea înregimentată, va fi total diferită de cea „eliberată”, dar la nivelul căreia erodarea productivității atârnă în preţuri.
Important e să aibă loc saltul tehnologic, ceea ce ar îndepărta criza şi spectrul războiului, speră promotorii lucrului de acasă, flagel ce n-a putut fi evitat pe vremea lui Chaplin şi Ford. Dar cu ce se realizează saltul, cu divertisment, cu jocuri şi gadgeturi? De obicei, pentru salturi este nevoie de ştiinţe fundamentale şi la acest nivel e mai greu să vorbim de freelanceri.
Ca să rezum, nu e suficient să spui prostii în speranța că dacă te corectează cineva înveți din greșeli. Trebuie să mergi înainte cu ceea ce ai în cap, dacă ai, dacă nu, la un moment va trebui să admiți că, deși îți lipsesc soluțiile, ai adunat destui bani. Și Ramses al II-lea a mințit, ca să nu se observe că nu e în stare, și din moment ce ajungem în aceeași secvență înseamnă că avem tot „faraoni” proști. Când vor accepta că nu ei sunt viitorul, societatea va fi fost extrem de suferindă din punct de vedere etic, moral, social și economic.