Starea psihică a unora dintre elevi este extrem de fragilă, în timp ce alte unități de învățământ se pregătesc să facă exmatriculări, după eliminarea restricțiilor și readucerea în bănci a elevilor, indiferent de starea lor de sănătate. Unii nu se pot adapta la noua situație, după ce au devenit sociopați, anxioși, obezi sau au alte tipuri de afecțiuni dobândite din cauza statului în casă și a izolării.
Imediat după revenirea la școala cu prezență fizică au apărut și problemele celor care nu mai pot sau nu mai vor să iasă din casă, pentru că au probleme psihice și fizice grave, iar la școală devin victime ale bullying-ului. Una dintre soluții pentru acești elevi ar fi posibilitatea de a continua cursurile online, însă cazurile care se regăsesc în realitate arată că școlile și liceele nu prea înțeleg situația, iar în unele locuri se pregătesc deja exmatriculările celor care acumulează absențe nemotivate. Unii părinți cer, cu disperare, intervenția profesorilor, pentru a opri bullying-ul, însă victimele rămân fără apărare, fiind deja în depresie. Deși România a investit milioane de euro în programe menite să reducă abandonul școlar și să-i readucă în programele educaționale pe cei din grupurile vulnerabile, acum nu se mai găsește nicio soluție pentru elevii care nu se încadrează în niciun șablon al definițiilor folosite în proiectele anterioare, ei fiind într-o situație cu totul nouă. Din cauza nepotrivirii definițiilor vulnerabilității, victimele sunt lăsate să se descurce singure, dacă nu se încadrează nici în categoria de afecțiuni pe care a luat-o în considerare Ministerul Educației, deși lista ar fi trebuit să rămână deschisă, tocmai pentru că nu s-a pregătit din timp o strategie care să fi inclus aceste scenarii, iar cazurile atipice nu trebuie să se regăsească printre victimele nepăsării autorităților, doar pentru că au fost omise din neștiință.
Tragedia unui elev considerat „nevulnerabil”
Prima victimă a acestei situații este un elev de 13 ani, în clasa a VIII-a, la Şcoala Traian, din Craiova. Nimeni nu a ținut cont de depresia copilului, până când elevul s-a aruncat pe geam, vinerea trecută, după ce a luat nota 4 la Biologie. I-a lăsat și un mesaj profesoarei, mulțumindu-i că i-a dat „o lecție de viață”. Copilul mai spusese că nu mai suportă presiunea de la şcoală, dar nu a-ncercat nimeni să-l ajute. Nu este considerat vulnerabil sau din categorii vulnerabile, conform definițiilor preexistente, pentru că e fiul unui cunoscut notar din Craiova și părea să nu aibă probleme. Elevul s-a aruncat pe geam, în pauză, imediat după ora de Biologie, după ce a primit nota 4 pentru că nu-și făcuse tema. Dar nu l-a întrebat nimeni de ce nu mai poate să-și facă temele, de ce nu mai dă randament, după doi ani de frică și izolare socială.
La ce duce această criză
Vulnerabilitatea nu a fost redefinită, în noul context, iar victimele sunt deja din ce în ce mai multe. Deși România are, măcar teoretic, o „Strategie privind reducerea părăsirii timpurii a școlii”, care include și prezența psihologilor în unitățile de învățământ, realitatea arată că sunt județe unde aceștia lipsesc din mai mult de jumătate din numărul total de școli și licee. Chiar și cu un asemenea deficit, psihoterapeuții din sistem reușesc să-și facă bine treaba, deși sunt suprasolicitați, mai ales în ultimul an, de când mulți se confruntă cu tentativele de suicid ale elevilor. „Ce e de remarcat, în toate cazurile de tentative de suicid în rândul preadolescenților și adolescenților, este faptul că cei care încearcă un astfel de gest sunt cei fără o rețea de suport stabilă, fără ancore de care să se prindă. Au o comunicare defectuoasă, conflictuală și abuzivă cu părinții, fie cu cei în grija cărora se află, în lipsa acestora. Tinerii simt nevoia să socializeze fără restricții și limitări, ca în trecut. Se expun unor comportamente de risc. În astfel de situații ne confruntăm cu o creștere a numărului cazurilor de fugă de acasă, a tentativelor de suicid, a vagabondajului, a consumului de substanțe interzise și a comportamentelor sexuale aberante, fără protecție”, a explicat, pentru Jurnalul, Corina Ionela Bănică, consilier școlar din județul Brașov.
Unde pot găsi sprijin elevii vulnerabili
Copiii și adolescenții sunt afectați și de problemele părinților care nu mai pot să-i ajute, dacă au, la rândul lor, probleme pe care nu le pot gestiona. „Părinții sunt și ei chinuiți de situația socio-economică precară, instabilă. Guvernul ar trebui să investească în formarea oamenilor, în activități de prevenție în școli și licee. Este nevoie de resurse umane deja specializate și demararea unor proiecte pentru igiena și sănătatea psihică a tinerilor, care sunt resursa viitorului”, mai spune Corina Bănică. Bani sunt alocați anual pentru proiecte de consiliere psihologică, dar decontarea depinde de cei care accesează fondurile și care s-ar putea să nu se descurce – ceea ce s-a-ntâmplat în unele cazuri. „Anul trecut s-a lansat un program-pilot, denumit „Din grijă pentru copii”, prin care se decontau ședințele de consiliere și psihoterapie pentru copiii din mediul preuniversitar, dar care nu a ajuns să fie pus în practică. Ar fi trebuit să se deconteze ședințele de consiliere, în cuantum de 120 de lei pentru fiecare copil, pentru a-i ajuta pe elevi să depășească starea psihică alterată în pandemie, dar nu s-a decontat nimic”, explică consilierul școlar.
Programele care pot ajuta
Programe de tipul Școala după școală, pentru teme, socializare, ateliere de dezvoltare personală prin ART-terapie, excursii, terapie prin artă teatrală sunt foarte bune pentru starea psihică a elevilor. Sunt făcute cu psihologi, sociologi, în colaborare cu actori și cu specialiști din alte domenii. „Și programele prin care se oferă o masă caldă au rezultate foarte bune în reducerea abandonului școlar, de mulți ani. Într-un astfel de program am observat cum unii copii se bucurau teribil doar pentru acea masă caldă primită și deveneau docili, nu mai manifestau tulburări de comportament”, explică specialista în consiliere școlară Corina Bănică.
Consilierea psihologică încă este deficitară în școlile din România, după mai mult de zece ani de la implementarea sistemului care ar fi trebuit să-i ajute pe elevi, exact în aceste situații.
Nici acum nu e prea târziu pentru a se aplica o nouă strategie, dacă s-ar dori cu adevărat salvarea acestor victime ale statului român și ale statului în casă.