Cu două mandate de ministrul al Sănătății, unul în Guvernul Tăriceanu și altul în Guvernul Ponta II, liberalul Eugen Nicolăescu, liderul grupului parlamentar al PNL din Camera Deputaților, a descris pentru Jurnalul Național cum vede criza din Sănătate după scandalul dezinfectanţilor. Fostul ministru al Sănătăţii a povestit cum au reuşit turcii să reformeze din temelii sistemul de sănătate ajungând acum printre primii din Europa.
Cum a fost gestionată criza și situația din Sănătate de către Guvernul tehnocrat?
Foarte grea întrebarea. De la data de când a apărut primul semnal că există o problemă în domeniul dezinfectanților, cred că a fost gestionat insuficient de bine acest subiect, ca să nu-l numesc criză.
Cum ar fi trebuit să procedeze autoritățile în situația asta?
Primul lucru care ar fi trebuit făcut, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit să se inventarieze toate stocurile de dezinfectanți de la Hexi Pharma și blocate. Până când nu se constata dacă este adevărată sau nu informația. Dacă trebuia sau nu trebuia acționat, cred că până atunci ar fi trebuit blocate stocurile. Aceasta ar fi fost prima măsură care trebuia luată. A doua, ar fi trebuit să înceapă o serie de analize la niște laboratoare acreditate, chiar din străinătate, chiar cu riscul de a plăti niște bani mulți, România neavând laboratoare acreditate. Deci cred că și asta ar fi trebuit făcut, măcar pentru liniștea sectorului sanitar. Aceste două măsuri ar fi trebuit, în primul rând, avute în vedere.
În cazul în care aceste două măsuri ar fi fost puse în aplicare, nu credeți că am fi asistat la o blocare a sistemului?
Cred că Ministerul Sănătății, după cum știți, are o companie farmaceutică de import-export și ar fi trebuit să apeleze la Unifarm, iar împreună cu o Hotărâre de Guvern, pentru că un simplu ordin de ministru ar fi fost insuficient, ar fi trebuit să fie alocați bani Unifarm-ului pentru a face import de dezinfectanți pe termen limitat. O lună, două luni, trei luni, cât considera că va dura analiza probelor și cât timp ar fi fost nevoie pentru a nu se bloca activitate în spitale. Mai ales la spitalele cu regim de urgență, unde intervenția chirurgicală este, probabil, unica salvatoare de viață. Vorbim aici despre toate unitățile de primiri urgențe cu toate secțiile de chirurgie, acolo unde este cel mai mare pericol, de altfel.
De fiecare dată când se instalează un nou Guvern și cu fiecare ministru care vine la Sănătate, se vorbeşte de reformarea sistemului. Ce înseamnă această reformă a sistemului medical și cum ar trebui aplicată?
Vă aduc aminte că în 2006 a apărut Legea Reformei din Sănătate, care este valabilă și astăzi, numai că ea nu a fost aplicată corect, pe de-o parte, iar pe de altă parte, au fost foarte multe modificări. De exemplu, printre alte reglementări, era aceasta a infecțiilor intraspitalicești, care devenea indicator pentru contractul de management. Fiecare a ținut sau nu cont de acei indicatori. Mai departe, vă aduc aminte că tot reforma în sănătate prevedea și un plan de construcții de spitale noi. Unele dintre spitale, orice le-am face, oricum am proceda, oricâte măsuri inteligente am lua, infecțiile apar ca urmare a faptului că spitalele acelea sunt vechi și nu se repectă circuitele medicale. Deci orice ai face, acolo tot ai probleme. Nu întâmplător, dacă țineți minte, au fost tratate cu prioritate spitalele din Iași și Cluj, spitale județene de urgență, care sunt multipavilionale și care au câte 30-40 de clădiri.Deci sunt si probleme de construcție a unui spital și probleme de infrastructură foarte complicate și reale. Nu întâmplător am fost acel program de construcții de spitale noi. Nu în ultimul rând, vorbim de managementul. Aduceți-vă aminte că în 2006 am introdus niște criterii extraordinar de dure pentru manageri, astfel încât ei să facă numai activitate de conducere de spital și nimic altceva. După ce am plecat, în 2008, s-au ușurat, s-au atenuat, astfel încât la momentul actual un manager de spital poate să facă aproape orice altceva și să se ocupe de spital numai două ore pe zi, în loc de opt, zece ore pe zi. Trebuie să avem grijă și de acest act managerial, care are importanța lui în modul în care sunt tratate problemele unui spital, inclusiv infectțiile intraspitalicești.
Dar uitați, acum avem la Sănătate un ministru despre care foarte multă lume, inclusiv societatea civilă, spune că ar fi competent și potrivit pentru această funcție. Poate acesta, într-un timp atât de scurt, să zicem șase luni, să facă măcar o schimbare?
Eu n-aș fi atât de exigent ca dumneavoastră, dar în același timp pot să accept ideea că, într-adevăr, este nevoie de timp și cred că au fost mai multe exemple din mai multe domenii care spuneau că dacă vrei să reformezi un sistem ai nevoie de cel puțin două mandate. Dar ce cred că poate să facă actualul ministru, foarte tânăr și cu expertiză în zona financiară, poate să încerce să readucă în discuție costurile standard în sistemul sanitar și să încerce să împingă o serie de măsuri pe acest drum. Spre exemplu, să știm că o operație costă o anumită sumă, nu mai mult. Poate să pună la punct planul de construcție de spitale noi, cel puțin pentru cele pentru care există fonduri europene. Cred că în șase luni va face destul.
Dumneavoastră ați avut două mandate de ministru la diferență de patru ani. S-a schimbat totuși ceva în timp sau batem pasul pe loc?
În al doilea mandat a trebuit să corectez ce se întâmplase în ultimii patru ani în care multe lucruri se schimbaseră în rău, din păcate, atât ca legislație cât și ca atitudine.
Când ați terminat primul mandat, ați lăsat în urmă niște proiecte care au rămas până la întoarcerea dumneavoastră în același stadiu?
Nu numai atât. Vreau să vă spun că pentru construcția de spitale, de exemplu, când am plecat erau multe dintre ele la nivelul de finalizare de licitații și negocieri de contracte. Acolo ajunsesem după trei ani și jumătate foarte grei, timp în care se făcuseră studii de fezabilitate, licitații pentru construcții, care toate au durat între unul și doi ani, că știți cum e legea. Dacă unul contestă, trebuie să te întorci și să aștepți, dar dacă asta este legea trebuie să o respecți. Multe dintre ele erau la stadiu de negociere de contracte și cu toate acestea, după ce am plecat s-a ales praful.
Gândiți-vă și dumneavoastră, atunci când transporți un bolnav pentru diferite intervenții, de la o secție la alta, pe afară, prin ploaie, prin vânt, e clar că acolo există un pericol permanent, indiferent câtă curățenie ai face, indiferent câte măsuri ai lua.
Spuneți că și continuitatea este una dintre problemele în instituțiile de stat?
Exact. Mai ales dacă toți credem că avem nevoie de spitale noi. Cu precădere de ceva ani încoace toată lumea vorbește de spitale noi, dar nimeni nu face nimic din păcate. Nimeni nu se întoarce la studiile existente, eventual să le actualizeze și să ducă mai departe proiectul. Fiecare vrea să fie el mai deștept.
După celebra zicală „după război mulți viteji se arată”, în spațiul public au apărut în ultima perioadă tot felul de soluții pentru a salva sistemul medical. Care dintre acestea vi se pare cea mai absurdă și cea mai puțin realizabilă?
Eu cred că soluția cea mai clară și cea mai corectă cu putință este să folosim fondurile europene pentru spitalele regionale de urgență, să încercăm să punem pe picioare, ceea ce e destul de complicat, dar nu imposibil, prin realizarea de spitale noi prin parteneriat public-privat, prin transformarea spitalelor din unități publice în unități private, astfel încât să putem să atragem fonduri și de la bănci, prin împrumuturi dar să atragem și investitori, lucru absolut corect. Pe măsură ce dezvolți această infrastructură, care din punctul meu de vedere, are nevoie de cel puțin 10-15 ani, să începi să închizi din spitalele care în primul rând sunt focar de infecții și în al doilea rând sunt generatoare de costuri foarte mari. Cred că numai așa se poate merge dacă suntem realiști și dacă vrem să facem ceva. Dacă nu, vom inventa și vom căuta căi una mai ciudată ca alta și nici nu rezolvăm nimic.
Când se însănătosește sistemul medical din România?
E poate cea mai grea întrebare, mai ales că nu am nicio calitate de predicție, dar eu cred că ușor ușor societatea românească începe să înțeleagă că trebuie să renunțe la experimente, la aventuri și trebuie să se așeze pe soluții serioase, care se pot aplica și nu pe invențiile unora de moment. Eu, la peste 60 de ani, sunt în continuare optimist că societatea noastră poate să meargă pe un asemenea drum și poate să-l găsească poate mai repede decât ne așteptăm. Îmi doresc asta pentru mine, copiii și nepoții mei.
La sfârșitul lui 2013 m-am întâlnit cu ministrul Sănătății din Turcia. L-am întrebat cum a reușit Turcia să facă, în zece ani, una dintre cele mai spectaculoase reforme în Sănătate din lume, nu numai din Europa. Mi-a spus „noi am luat decizia ca 12 ani ministrul Sănătății, indiferent cine e la guvernare, să nu se schimbe. Eu sunt de zece ani pe post”. Mai are rost să comentăm altceva?
Revenind la viitorul apropiat, ce planuri aveți din toamna acestui an? Candidați pentru un nou mandat de parlamentar?
Să știți că asta este o decizie foarte grea pentru mine. Din ce în ce mai tare mă cuprinde un fel de nemulțumire față de modul în care este condusă societatea românească, din care din păcate mulți ani am făcut și eu parte și cred că este din ce în ce mai greu să-ți găsești un loc cinstit, corect și în care să fii ascultat fără niciun fel de trafic de influență sau de apărare de grupuri de interese, ceea ce n-am făcut niciodată. E din ce în ce mai greu, dar poate că optimismul îmi spune că aș putea măcar eu să dau un exemplu că se poate face și muncă cinstită în politică. Mă gândesc, până la toamnă mai e timp.
Cu o floare nu se face primăvară...
Cred în continuare că instituția Parlamentului se poate profesionaliza. Iar acest lucru trebuie făcut cu oameni bine pregătiți profesional, oameni corecți din punct de vedere moral și cu foarte multă forță, putere, pentru a-i putea convinge și pe alții că ceea ce ei propun este drumul cel mai potrivit. De aceea v-am spus că am anumite ezitări. Eu, ca lider de grup, îi întreb pe colegii mei care nu prea vin la Parlament: „de ce ai vrut să fii parlamentar?”. Pentru că a fi parlamentar înseamnă să vii aici și să te ocupi de anumite lucruri. Nu să faci orice altceva. Pur și simplu să studiezi legi, să vorbești cu oameni, cu specialiști, să faci dezbateri astfel încât din toată această muncă să găsești cea mai potrivită soluție nu numai pentru cei care te-au votat, ci pentru toți românii. Pentru că o lege este pentru toată lumea. Asta încerc eu să le spun și poate asta mă ține în continuare în priză și îmi dă forță să mă mai lupt.
Dacă vi s-ar oferi ocazia, ați mai avea nervii necesari și curajul să reveniți la Ministerul Sănătății?
Cu toată sinceritatea, nu cred că mai am disponibilitatea să mai trec prin clipele grele prin care am trecut. Nu cred că mai am nervi.
Două mandate de ministru la Sănătate
Eugen Nicolăescu, doctor în știinţe economice şi absolvent al mai multor cursuri de perfecţionare şi specializare organizate în ţară şi în străinătate, a intrat în politică în anul 2000, când a fost ales ca deputat de Mureș în Parlamentului României din partea Partidului Național Liberal. În prezent, acesta este liderul grupului parlamental PNL din Camera Deputaților și vicepreședinte al Comisiei de Buget, Finanţe şi Bănci. De-a lungul anilor a deținut mai multe funcții importante, precum vicepreședinte al Comisiei pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților (decembrie 2004 - decembrie 2005), a condus Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal în calitate de vicelider (septembrie 2001 - septembrie 2002) și lider (28 decembrie 2004 - 5 septembrie 2005). Eugen Nicolăescu a deținut funcții importante în conducerea PNL, cum ar fi președinte al Comisiei Centrale de Cenzori a PNL (2001-2002), membru al Biroului Executiv al Partidului Național Liberal, purtător de cuvânt (2002-2005) și membru în Biroul Permanent Central al PNL (2005-2007). În prezent, el este președinte al Organizației județene PNL Mureș (din 2001) și vicepreședinte pentru Regiunea 7 (Centru) al PNL, membru în Biroul Politic Central al PNL (din 2007). Începând cu data de 22 august 2005 până la data de 22 decembrie 2008, deputatul Eugen Nicolăescu a fost numit în funcția de ministru al Sănătății Publice în Guvernul Tăriceanu iar la 21 decembrie 2012 a fost ministru al Sănătății în Guvernul Ponta II, mandat care s-a încheiat la 5 martie 2014.