După căderea comunismului, ca urmare a Revoluției din decembrie 1989, România a intrat în rândurile statelor democratice, organizând alegeri prezidențiale și parlamentare la care puteau participa mai multe formațiuni politice sau candidați independenți. Lucru imposibil în perioada Nicolae Ceaușescu. Cu toate că, începând din anul 1990, avem alegeri libere, conform statisticilor oficiale, cetățenii nu s-au înghesuit să meargă la vot. Cel puțin acesta este rezultatul unei analize comparative efectuate asupra celor șapte scrutinuri prezidențiale care au avut loc, până în prezent, luând ca indicatori numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale și cel al electorilor care s-au prezentat, efectiv, la vot. Din această analiză, reiese un amănunt extrem de interesant, care devoalează o fluctuație cel puțin ciudată a numărului populației cu drept de vot . Astăzi, România are cu peste un milion de alegători cu drept de vot decât avea în 1990, în ciuda faptului că populația se află în scădere.
Anul 1990 este primul în care, în România, s-au organizat alegeri prezidențiale libere. Iar, potrivit listelor electorale permanente emise de autorități la scrutinul ce a avut loc atunci existau 17.200.722 de cetățeni români cu drept de vot luați în evidență. În 1990, alegerile prezidențiale s-au organizat într-un singur tur, deoarece Ion Iliescu a obținut peste 85 la sută din voturi.
De la acel moment însă, fluctuația de pe listele electorale aprobate de guvernele ce s-au succedat la putere arată o evoluție spectaculoasă. Astfel, în primul tur al alegerilor prezidențiale care au avut loc în anul 1992, erau înscriși 16.380.633 de cetățeni cu drept de vot, cu 820.094 mai puțini decât cu doi ani înainte. Pentru ca, în turul al doilea, listele electorale să evidențieze 16.597.502 cetățeni români cu drept de vot, în creștere cu 216.875 de votanți.
Mai departe, pentru primul tur al alegerilor prezidențiale din anul 1996, pe listele electorale se regăseau 17.218.654 de alegători, cu 621.146 de cetățeni cu drept de vot mai mulți decât în 1992. Mai mult, în turul al doilea, care a avut loc la două săptămâni după primul, au mai apărut alți 12.000 de votanți, numărul alegătorilor din listă atingând 17.230.654 de persoane.
Apăreau votanții precum ciupercile după ploaie
Chiar dacă numărul alegătorilor din listele oficiale utilizate la alegerile prezidențiale din anul 2000 a fost același, atât în primul, cât și în al doilea tur de scrutin, acesta a fost mai mare decât în 1996 cu 469.073 de persoane, listele prezentând 17.699.727 de cetățeni cu drept de vot. În 2014, în primul tur, numărul total al alegătorilor înscriși pe listă era de 18.449.344 de persoane, cu 749.717 mai mulți decât la alegerile precedente, iar în al doilea tur, au fost înscriși oficial 18.316.104 de alegători, cu 133.240 de persoane mai puține decât cu două săptămâni înainte.
22.827 de persoane au dispărut din listele avizate pentru primul tur al alegerilor prezidențiale din anul 2009, unde erau înscriși 18.283.277 de cetățeni. Pentru ca, în turul al doilea, să fie în plus 9.947 de persoane, cifra atingând 18.303.224 de alegători.
Ultimele alegeri prezidențiale în România au avut loc la sfârșitul anului 2014, fiind, de asemenea, organizate două tururi de scrutin. În primul tur, au fost înscriși pe liste 18.284.066 de alegători, cu 19.158 mai puțini decât în 2009, pentru ca, în al doilea tur, listele să cuprindă 18.280.944 de persoane, cu încă 3.122 mai puține decât în primul tur.
Regula din ziua scrutinului: jumătate se prezintă la secțiile de votare
Se poate observa, astfel, din cifrele prezentate mai sus, că, din 1990 până în 2014, când au avut loc ultimele alegeri prezidențiale, numărul alegătorilor din listele oficiale a crescut cu 1.066.500 de persoane. Doar pe hârtie, deoarece, în realitate, situația de la urne a fost cu totul alta. Cea mai mare prezență la urne a fost în 1990, când au votat 14.826.616 persoane. Pentru ca în 1992 să scadă la 12.496.430 de persoane, iar în 1996 să crească, dar nu mult, până la 12.652.900 de alegători.
Alegerile prezidențiale din anul 2000 au suscitat interesul a 11.559.458 de cetățeni români, pentru ca, în 2004, să se prezinte la urne 10.794.653 de alegători, cifră apropiată de cea existentă în anul 2009, când prezența a fost de 10.620.116 votanți. În 2014, numărul cetățenilor care au votat la alegerile prezidențiale a fost relativ asemănător cu cele din anul 2000, prezența fiind de 11.719.344 de alegători.
Câte voturi trebuie să întrunească un prezidențiabil, pentru a câștiga alegerile din primul tur
Configurația votului din România nu permite nici măcar teoretic vreunuia dintre candidații înscriși în cursa electorală să spere că ar putea câștiga alegerile prezidențiale din primul tur de scrutin. În fapt, o singură dată, după Revoluție, a avut loc un astfel de deznodământ. Este vorba despre anul 1990, când candidatul FSN de atunci, Ion Iliescu, a fost ales cu 12.232.498 de voturi, întrunind 85,07 la sută din sufragiile electoratului. Cei doi contracandidați ai lui Iliescu, Radu Câmpeanu și Ion Rațiu, au obținut 10,64 la sută, respectiv 4,29 la sută din voturile valabil exprimate.
De atunci până în prezent, niciunul dintre candidați nu a mai fost creditat cu o asemenea încredere. Nici măcar Ion Iliescu, acesta fiind reales în 1992, dar și în anul 2000, însă numai în urma desfășurării celui de-al doilea tur de scrutin.
La acest moment, conform ultimelor cifre existente în listele electorale permanente care au fost utilizate la alegerile europarlamentare din 26 mai 2019, există 18.267.256 de alegători înscriși. Iar pentru ca un candidat să fie ales din primul tur de scrutin în funcția de președinte, el trebuie să obțină 50 la sută plus 1 din numărul total de voturi. Ceea ce, în situația dată, ar reprezenta 9.133.628 de buletine de vot în care ștampila să fie aplicată în căsuța cu numele său.