Ca și voi, mă pregătesc și eu pentru o vară lungă. Peste câteva zile voi pleca în Statele Unite. Da, vreau să văd Campionatul Mondial și să vă transmit de acolo cât mai multe informații, povești și impresii. Nu doar despre fotbal, ci și despre atmosfera pe care un astfel de eveniment o aduce într-o țară. Pentru că un Campionat Mondial nu înseamnă doar meciuri și rezultate. Înseamnă oameni, culturi care se întâlnesc, orașe care se transformă și milioane de suporteri care, pentru câteva săptămâni, vorbesc aceeași limbă: limba fotbalului. Și pentru că nici naționala României și nici naționala Costa Rica nu s-au calificat la acest Campionat Mondial, voi fi suporter al naționalei Panama. Recunosc că nu știu jucătorii, nici nu am urmărit meciurile din calificări, însă este vecina de la sud de Costa Rica.
Un altfel de 4 iulie
Vreau să fiu martor și la momentele speciale pe care le vor trăi românii din America. Anul acesta nu este unul oarecare pentru Statele Unite. America marchează 250 de ani de existență, iar comunitățile românești de peste Ocean pregătesc deja evenimente, întâlniri și sărbători care vor îmbina patriotismul american cu dorul de casă. Sunt curios să văd cum se trăiește această aniversare într-o țară care și-a construit identitatea din poveștile milioanelor de oameni veniți din toate colțurile lumii, inclusiv din România.
Și, recunosc, aș vrea să încerc să fiu și eu puțin în vacanță, măcar din când în când. Să beau o cafea fără să mă uit la ceas, să mă opresc într-un orășel necunoscut, să descopăr locuri despre care nu se scrie în ghidurile turistice și să vă povestesc apoi ce am văzut. Pentru că, până la urmă, acesta este și rostul acestui „Jurnal sub braț”: să împărtășim experiențe, să descoperim împreună locuri și oameni și să privim lumea cu ceva mai multă curiozitate.
Așa că vom avea multe de scris și, sper eu, la fel de multe de citit. Ne așteaptă o vară cu fotbal, cu povești de pe drum, cu întâlniri interesante și cu imagini dintr-o Americă aflată în sărbătoare. Iar eu voi încerca să adun toate acestea între coperțile nevăzute ale jurnalului nostru și să vi le trimit, săptămână de săptămână, de oriunde mă vor purta drumurile.
Până atunci, vă doresc să vă faceți planuri frumoase și să nu uitați că, indiferent unde ne poartă pașii, cele mai bune povești sunt întotdeauna cele pe care le trăim.
Noi ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!