Turneul naţional Vioara lui Enescu a ajuns în al 10-lea an de existenţă, iar în 2021 şi, ca şi în atipicul an 2020, a alternat concertele în aer liber cu cele în săli de concert.
În iulie 2021, Vioara lui Enescu răsuna în Parcul Coloanei fără sfârşit din Târgu Jiu, în septembrie a putut fi auzită în Parcul Kiseleff în contextul proiectului Turnee de poveste în parcurile bucureştene sau în faţa Operei Naţionale din Bucureşti, în închiderea festivalului Promenada Operei. După ce, în luna octombrie, s-a întâlnit cu vioara Stradivarius „Pachoud” în recitalurile din turneul Duelul viorilor, Vioara lui Enescu „Catedrala” la care cântă violonistul Gabriel Croitoru, va putea fi ascultată într-o serie de recitaluri în luna noiembrie în mai multe oraşe din ţară.
Gabriel Croitoru, violonistul care are privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu supranumită „Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispoziție și aflându-se în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”) şi pianistul Horia Mihail prezintă pe scene din întreaga ţară trei celebre sonate pentru vioară şi pian de Mozart, Brahms şi Beethoven. Etapa „indoor” a turneului național cu numărul 10 începe cu recitalurile din 1 noiembrie, de la Deva şi 2 noiembrie, de la Braşov şi continuă la Slatina, pe 5 noiembrie şi Caracal, pe 6 noiembrie.
A trecut peste un secol de când George Enescu străbătea ţara în timpul Primului Război Mondial alături de vioara sa, pentru a-şi duce muzica către cei bolnavi, răniți în război, oameni aflați în necazuri și nevoi. Același instrument – grație altruismului lui Gabriel Croitoru, violonistul care a câștigat prin concurs dreptul de a cânta la „Catedrala”, cum este denumită celebra vioară construită de marele Guarneri del Gesu – participă la aceeași nobilă misiune: aceea de a duce muzica în întreaga țară, acolo unde este mai mare nevoie de ea.
Gabriel Croitoru : „Am marea bucurie de a fi câștigat în urmă cu mai mulţi ani dreptul de utilizare a viorii „Catedrala”, construită de Giuseppe Guarneri, supranumit „del Gesu” care i-a aparţinut Maestrului, aflată astăzi în custodia Muzeului Național „George Enescu”. Nu cred că există bucurie mai mare decât aceea de a fi parte din viața unui instrument de o asemenea valoare, care a trecut în cele trei secole de existență prin mâinile foarte multor violoniști de excepție. Spun de excepție, prin prisma felului în care s-a păstrat acest instrument, știut fiind faptul că orice instrument cu corzi trebuie cântat pentru a-și păstra și chiar îmbunătăți calitățile sonore. Lemnul – de proveniență românească, se pare – din care au fost construite aceste viori, s-a uscat în timp, dar, în același timp, vibrând odată cu sufletele celor care l-au mânuit de-a lungul anilor, a evoluat. Această vibrație încă se transmite către cei care vin să ne asculte în sala de concert sau în turneele pe care le-am întreprins în ultimii ani alături de pianistul Horia Mihail. Turneul „Vioara lui George Enescu”, devenit deja un brand, a bucurat sufletele multor oameni veniți să ne asculte poveștile despre instrument, despre lucrările interpretate și, nu în ultimul rând, despre continuarea tradiției pe care George Enescu a deschis-o acum mai bine de un secol, aceea de a aduce alinare, un strop de muzică bună, acolo unde nu ar fi avut acces, adică la sate, prin parcuri și prin licee.”
Dacă la primele ediţii sondam teritoriul virgin al căminelor culturale din sate aflate în cele mai îndepărtate colţuri ale României, unde sunetul muzicii clasice nu ajunsese niciodată, au fost mai apoi turnee în care vioara lui Enescu a mers în căutarea pianelor călătoare lăsate în diferite oraşe ale ţării de Horia Mihail şi, evident, la Sala Radio. Și ani în care a ajuns să cânte la Beijing, la Londra, în Spania, Portugalia.
Luni, 1 noiembrie – Deva, Centrul cultural “Drăgan Muntean”
Marţi, 2 noiembrie – Braşov, Sala Filarmonicii
Vineri, 5 noiembrie – Slatina, Centrul cultural “Eugen Ionescu”
Sâmbătă, 6 noiembrie – Caracal, Teatrul Naţional
W.A. Mozart – Sonata pentru vioară şi pian nr. 26 în Si bemol major KW 378
J. Brahms – Sonata pentru vioară şi pian nr. 2 în La major op. 100
L. van Beethoven – Sonata pentru vioară şi pian nr. 5 op. 24 în fa major “Sonata primăverii”