România aproape că va fi lipsită de bănci mici, concurenţiale, care în Statele Unite se găsesc din 100 în 100 de metri pe bulevard, aşa cum sunt la noi farmaciile? În cât timp se va ajunge ca toţi angajaţii din sistemul bancar să poată fi cunoscuţi pe nume, fiindcă vor fi atât de puțini încât nu va fi greu de reţinut cum se numesc? Iată puncte care ar putea face obiectul unui studiu de impact. Măcar să se poată cunoaşte câţi salariaţi din sistemul bancar ar putea avea pe conştiinţă guvernul şi câţi birocraţi n-au fost disponibilizaţi din administraţia locală pentru că au fost daţi afară în locul lor cei din bănci.
Sigur că supraexpunerea pe retail a făcut victime înaintea fiscalității, fiindcă finanțările corporate ar fi trebuit să fie majoritare. Numai că în măsura în care au gestionat organismele monetar-fiscale cererea, în loc să administreze guvernul oferta, instituțiile de credit s-au orientat către zona reformată, spre populația care s-a restructurat în locul economiei. Și cu toatea acestea România avea cel mai redus grad de bancarizare din Uniunea Europeană. Oare cum va evolua după ce statul va deposeda băncile de resurse? Va creşte?
O cale de supravieţuire pentru băncile mici ar fi să formeze sindicate, să se asocieze patru - cinci sub aceeaşi cupolă şi să supravieţuiască. Numai că respectivele ar trebui să fie compatibile şi nu prea sunt.
În continuare aș vrea să vă zic o poveste. Casa Națională de Economii și Cecuri Poștale și Casa de Depuneri și Consemnațiuni au fuzionat și au format Casa de Economii, Cecuri și Consemnațiuni care, în octombrie 1949, a primit denumirea de Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC).
În septembrie 1948, Banca de Credit pentru Investiții a devenit Banca de Investiții, ulterior BRD. În 1967 au fost înființate Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară (Banca Agricolă) și Banca Română pentru Comerț Exterior (Bancorex).
Bancorex avea o serie de subsidiare: Banque Franco-Roumaine, Anglo-Romanian Bank, Misr Romanian Bank, Frankfurt Bucharest Bank și Banca Italo Romena. Iar în București exista și o sucursală a unei bănci străine: Société Générale.
Dar, până la înființarea Băncii Agricole și a Bancorex, toate operațiunile bancare au fost concentrate la nivelul unei singure instituții: Banca de Stat.
Credeţi că ne îndreptăm în această direcţie? Studiul de impact ar trebui să stabilească.
Asta însă cu precizarea că datele de mai sus sunt după naționalizarea economiei. De la 43 de bănci în 2018 și 34 în 2021, acum au mai rămas circa 30 și se vor împuțina în continuare ajutate de fiscalitate, în 1928, 45 erau doar băncile cotate la bursă, care realizau cel mai mare volum de tranzacții de pe piața de capital (46,93% din total). Dar nu spre acolo ne îndreptăm, spre „restituirea” capitalismului, ci vom rămâne tot în secvența indicată de Nicolae Ceaușescu: „Lumea la care unii domni vrem să revenim este una a inechității, a jafului și a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani și o sută de ani sub capitalism. De aceea am declarat că pentru noi a apus pentru totdeauna o asemenea cale. Poporul nostru spune câte odată că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere și răchita micșunele. Nu vă grăbiți să aplaudați, genetica modernă a făcut progrese uriașe și e posibil să avem plopi care fac mere și răchită care face micșunele. Dar nici atunci, nici în asemenea situații, nu vom permite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna”.
Așa cum îmi explica un bun bancher cu ani în urmă, atunci când existau peste 40 de instituții de credit, ca în interbelic, avantajele unei bănci mici constau în flexibilitate, adaptabilitate, viteză de reacție, capacitatea unui control ridicat al direcției, cantității și structurii propriei activități. Sintetic, spunea el, băncile mici au o orientare mai accentuată spre clientul luat ca individ și nu spre categorii de clienți, ceea ce le face capabile de a oferi de cele mai multe ori soluții mai flexibile și mai eficiente. E clar, nu spre capitalism mergem! A spus-o chiar Karl Marx: „Există o singură modalitate de a ucide capitalismul: prin taxe, taxe şi iar taxe." Dar poate că e util de văzut şi un paragraf scris de Benito Mussolini în Doctrina Fascismului din 1932: „Împotriva individualismului, ideologia Fascistă promovează Statul; şi promovează individul doar atât timp cât acesta coincide cu Statul, care reprezintă conştiinţa şi voinţa universală a omului în istoria existenţei sale.”.