„Provenit dintr-un mediu (cartierul Văcărești) pe care-l va evoca în romanele sale, I. Peltz a debutat în volum cu prozopoeme (Fiori, 1918). După un scurt stagiu în redacția Literatorului lui Alexandru Macedonski, frecventează atât cercul Sburătorului (foarte apropiat, o vreme, de E. Lovinescu) cât și pe cel al Vieții românești, risipindu-se în mai toată presa disponibilă. Nu relativ numeroasele culegeri de proză scurtă îl vor impune (printre acestea – Fiori, Stafia roșie, Meșterul viață, Paiațe, Fantoșe vopsite ș.a.), nici piesele de teatru (Crima, Ediție specială) sau romanele avangardist-satirice (Viața cu haz și fără a numitului Stan, Horoscop), ci substanțialele romane-frescă de medii sociale despre mahalaua evreiască ante- și interbelică, pe care a acreditat-o literar la vârf în literatura română.”, semnala istoricul literar Paul Cernat.
Înfierat sub Antonescu
Facem loc, în continuare, aprecierilor distinsului critic: „Universul ei comprimat, sufocant-promiscuu, și nevoia disperată de evadare a locuitorilor, se regăsesc în Calea Văcărești (1933), capodopera scriitorului, în spectaculosul Foc în Hanul cu Tei (1934), în naturalist-sarcasticul Țară bună (1935), parțial în atrocele Nopțile domnișoarei Milli (1936, despre tribulațiile unei alienate), mai puțin în Actele vorbește și Pui de lele. Spirit franc și moderat, prețuit de lumea literară nexenofobă, I. Peltz a făcut parte din rândul evreilor eliminați din Societatea Scriitorilor Români și puși sub interdicție în timpul legilor antievreiești ale regimului Antonescu.”
Epuizare
În completare: „Comparabil cu nedrept uitatul Unde începe noaptea de Sergiu Dan (apărut cam în același timp), romanul-reper Israel însângerat (1945) surprinde, la cald, dramele deportărilor evreiești. Avrumuță se biruie pe sine (1949) e în schimb minor. Între 1949-1953, după un scurt interludiu de reintegrare, I. Peltz va fi condamnat și deportat de regimul stalinist (din nou, ca și Sergiu Dan). Recuperat ulterior, a făcut concesii ideologice moderate până la sfârșitul vieții, fără a mai reuși să-și recupereze tonusul literar. Marcate de epuizare sunt romanele și prozele scurte Vadul fetelor și Max și lumea lui, Inimi zbuciumate (aluzie transparentă la romanul lui St. Zweig...), Până într-o zi, Instantanee comice... și nu prea, Microbar.”
Pierdut într-o lume străină
În final: „Savuroase (și importante documentar) rămân evocările din volumele memorialistice Cum i-am cunoscut (1964), Amintiri despre... (1967) și Amintiri despre viața literară (1974), parțial reunite în postumul Am scris numai pentru promovarea omeniei. I. Peltz a fost tatăl valoroasei pictorițe și graficiene Tia (Ernestina) Peltz, care i-a și ilustrat, inconfundabil, unele cărți. Moare pe 10 august 1980 la București, într-o lume care nu mai era a lui.”
44 de ani se vor fi împlinit în 10 august 2024 de la moartea scriitorului I. Peltz
„Provenit dintr-un mediu (cartierul Văcărești) pe care-l va evoca în romanele sale, I. Peltz a debutat în volum cu prozopoeme (Fiori, 1918).”, Paul Cernat, istoric literar
„I. Peltz a făcut parte din rândul evreilor eliminați din Societatea Scriitorilor Români și puși sub interdicție în timpul legilor antievreiești ale regimului Antonescu.”, Paul Cernat