Universităţile din România sunt pregătite în mică măsură să răspundă necesităţilor pieţei de forţă de muncă, multe dintre ele fiind mai preocupate să-şi păstreze studenţii cu taxă. În condiţiile în care există o tendinţă de scădere a finanțării publice a învățământului superior, asupra universităţilor există o mare presiune financiară care s-a repercurtat negativ asupra calităţii procesului educaţional. Pe de altă parte, se observă o orientare a facultăţilor particulare către domeniile fundamentale în care se organizează programele de studii care nu implică costuri ridicate, chiar dacă aceste calificări au o slabă căutare pe piaţa muncii.
Scăderea ratei promovabilității examenului de bacalaureat a avut drept consecință scăderea numărului de înmatriculări în toate universitățile, în special în universităţile particulare. De asemenea, abandonul se păstrează la cote foarte mari, în perioada 2008-2014 statistica arătând că procentul absolvenţilor cu diplomă de licenţă a scăzut de la 60,8% la 33.8%.
Cifrelor de şcolarizare, după interesele universităţilor
Guvernul aprobă anual o cifră de şcolarizare care urmează a fi bugetată din fonduri publice, iar Ministerul Educaţiei repartizează această cifră pentru universităţi, după criterii care țin aproape în exclusivitate de caracteristicile funcţionale ale universităţilor (capacitatea de şcolarizare, locurile finanţate de la bugetul de stat ).
Cifrele de școlarizare sunt repartizate de către Senatul universității sau de către consiliul de administrație ținând seama, în principal, de concurența la admitere şi de capacitatea de școlarizare, deci nu de tendințele sau nevoile pieţei muncii la nivel național, relevă un raport al Curţii de Conturi.
„Ministerul nu a definit explicit, în documentele naţionale de politici strategice, domeniile care asigură dezvoltarea sustenabilă şi competitivă a societăţii, lăsând la latitudinea universităților repartizarea cifrei de școlarizare, repartizare ce determină, implicit, nivelul finanțării de bază. Deși ordinele ministrului educației referitoare la repartizarea cifrei de școlarizare de către universități conțin o prevedere conform căreia aceasta se realizează „astfel încât să fie stimulate domeniile prioritare” nedefinirea clară a acestora, de către autoritatea centrală în domeniu, face practic imposibilă aplicarea prevederii legale”, se precizează în raportul Curţii.
Se impune reevaluarea învăţământului superior
În urma auditului realizat la nivelul Ministerului Educaţiei, inspectorii Curţii subliniază că „se impune, în consecință, crearea cadrului normativ necesar desfășurării unui nou proces de evaluare a universităților proces indispensabil finanțării eficiente a instituțiilor de învățământ superior, dar și aplicarea Legii educației în sensul finanțării pe cicluri de studii universitare, pentru a asigura calitatea, predictibilitatea și sustenabilitatea sistemului de învățământ superior.”.
În virtutea obligațiilor asumate pentru implementarea Strategiei Europa 2020, Ministerul Educaţiei nu deține informații complete și în timp real privind numărul studenților înmatriculați în România și se află în imposibilitatea de a furniza date exacte către alte instituții ale statului, raportul Curţii de Conturi.
Activitatea centrelor de consiliere, aproape inexistentă
Camerele de Conturi au realiyat misiuni de audit la 24 de universităţi privind inserției pe piața muncii a absolvenților de învățământ superior, iar rezultatele acestora ar trebui să dea de gândit responsabililor din învăţământul românesc. Principala concluzie a fost că nu există o bază de date constituită și funcțională la nivel național privind absolvenții de studii superioare și traseul profesional al acestora.
Pe de altă parte, nici centrele de consiliere și orientare în carieră funcţionale la nivelul universităţilor nu îşi îndeplinesc scopul pentru care au fost înfiinţate.
Ele au bugete foarte mici sau nu au deloc, iar personalul este redus. În aceste condiţii, nu se pot realiza studii şi analize periodice privind abandonul universitar, integrarea absolvenţilor pe piaţa muncii, impactul serviciilor de consiliere şi orientare profesională, precum şi propuneri de măsuri pentru ameliorarea acestora. De asemenea, colaborarea centrelor cu Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă (AJOFM) se reduce, în majoritatea situațiilor, la organizarea de târguri şi burse ale locurilor de muncă, fără însă a fi elaborat vreun program de acțiuni comune cu AJOFM.
Riscul de excluziune socială, tot mai mare
Abandonul şcolar, care a crescut pe toate paliere, este una dintre principale cauze care face ca foarte mulţi tineri să nu aibă acces pe piaţa forţei de muncă, iar în această situaţie ei devin asistaţi sociale. Efectul este că s-a format o pătură, în continuă creştere, de oameni săraci. Inegalitatea dintre bogaţii şi săracii din România s-a adâncit continuu începând din 2010, când a ajuns la un nivel minim în ultimului deceniu, cu un raport de 6,1 între veniturile bogaţilor şi săracilor, potrivit Biroului de Statistică al Uniunii Europene .Ulterior inegalitatea a crescut pentru cinci ani consecutiv, ajungând în 2015 la un raport de 8,3, de la 7,2 în 2014, între veniturilor celor mai bogaţi 20% dintre români şi cele ale celor mai săraci 20%.
Rata de absolvire a învăţământului superior (%)
Rata/an universitar 2008/2009 2009/2010 2010/2011 2011/2012 2012/2013
Rata de absolvire 65,4 52,3 50,9 37,9 38,3 35,5
Rata de absolvire
cu diplomă de licenţă 60,8 50,1 48,7 35,4 36,9 33,8
Sursa:Raport privind starea învățământului superior din România, 2015
Studiile și discuțiile cu reprezentanții angajatorilor arată că aceștia sunt nemulțumiți de ponderea activităților practice în planurile de învățământ, precum și de activitățile practice desfășurate de studenți.