„Această condiționare ne face să fim incapabili să stăm doar cu noi înșine - viața noastră este legitimă doar dacă servește la ceva sau cuiva. De fapt, ne opunem foarte mult să stăm cu noi înșine, lucru demonstrat într-un studiu realizat de Universitatea din Virginia”, releva Brianna Wiest în volumul „101 eseuri care îți vor schimba modul de a gândi” (Editura Nemira, 2023). Dar să evidențiem aceste cercetări: „700 de oameni au fost rugați să stea singuri într-o cameră doar cu gândurile lor, timp de 6-15 minute, alături de un buton de electroșocuri pe care îl puteau apăsa dacă doreau să iasă”.
Capcana irealității
Și? „67% dintre bărbați și 25% dintre femei au ales să își aplice șocuri mai degrabă decât să stea liniștiți și să se gândească la propriile probleme. Totuși, liniștea este imperativă din punct de vedere psihologic. Nu suntem făcuți să alergăm, să ne agităm tot timpul, și dacă facem asta ajungem la efecte absolut dăunătoare. Când suprasolicitarea este identitatea noastră, pierdem din vedere cine suntem de fapt și, în acest proces, încetăm să trăim vieți reale”. Mai jos, 8 argumente marca Brianna Wiest pentru o viață echilibrată în detrimentul galopului de zi cu zi specific vremurilor prezente.
1. Ceea ce numim a nu face „nimic” este de fapt esențial pentru echilibrul nostru fiziologic și este esențial pentru a menține un stil de viață fericit, liniștit și echilibrat. Ideea că trebuie să facem mereu ceva este impusă social (și total nesănătoasă). De obicei, simțim că facem „ceva” doar atunci când acel „ceva” poate fi măsurat extern... de alți oameni, nu-i așa?
2. În starea de „nu face nimic”, creierul se autoalimentează: îndeplinește sarcini inconștiente sau integrează și procesează experiențe conștiente. În starea de odihnă, rețelele neuronale procesează experiențele, stabilizează amintirile, consolidează învățarea, reglează atenția și emoțiile, iar acestea, la rândul lor, ne mențin mai productivi și mai eficienți în munca noastră de zi cu zi.
3. Oamenii nu sunt proiectați să consume energie în mod continuu cât timp sunt conștienți. În plus, acest consum continuu ar influența negativ calitatea activităților prestate. Somnul insuficient și lipsa timpului de relaxare sunt cei mai buni indicatori ai epuizării la locul de muncă.
4. Când nu „stai degeaba” și nu-ți permiți să reflectezi, să procesezi și să recunoști ceea ce simți, dai mai multă putere sentimentelor negative.
5. Creativitatea prosperă în timpul odihnei și în lipsa oricărei activități. Creativitatea este stimulată când ne îndepărtăm de proiectul, sarcina sau problema care ne preocupă și când ne lăsăm atenția distrasă de alte sarcini de zi cu zi. Nenumărate studii arată că oamenii care sunt profund creativi în mod constant și care dezvoltă cele mai inovatoare și originale idei sunt cei care se eliberează de structuri prestabilite și îi permit minții să rătăcească mai degrabă decât să se concentreze pe diverse sarcini. Einstein a numit această abilitate „mintea intuitivă sacră” (spre deosebire de mintea rațională, pe care o vedea ca fiind „slujitoarea” celeilalte).
6. Este mai probabil să îndeplinești cu adevărat sarcina pe care ți-ai propus-o dacă lucrezi la ea intermitent și dacă, în acest proces, menții un stil de viață mai sănătos și mai fericit. Menținerea minții într-o stare constantă de concentrare duce la stres, care scurtează viața (și slăbește calitatea acesteia), iar în timp ce neglijezi lucrurile care de asemenea contează (sănătatea, familia, starea ta de spirit), este mai probabil să ajungi la punctul de saturație și pur și simplu să renunți la lucrurile cărora le-ai dedicat la început tot timpul și energia.
7. Inactivitatea te ajută să devii mai atent, mai conștient de momentul prezent. Practica mindfulness-ului (concentrarea asupra prezentului) ajută la reducerea stresului general, la îmbunătățirea memoriei, la scăderea reactivității emoționale, la mai multă satisfacție în relații, la o mai mare flexibilitate cognitivă, empatie și compasiune, la diminuarea generală a anxietății și a depresiei, la creșterea calității generale a vieții.
8. Inactivitatea nu este doar o vacanță, un răsfăț sau un viciu - este la fel de indispensabilă creierului precum este vitamina D organismului și, lipsiți de ea, ne pricinuim o suferință la nivel psihic care desfigurează la fel de tare ca rahitismul. Spațiul și liniștea pe care ni le oferă inactivitatea reprezintă o condiție necesară pentru a ne da un pas în spate și a privi viața în ansamblu, pentru a face conexiuni neașteptate și pentru a aștepta străfulgerările de inspirație - condiție necesară pentru a duce la bun sfârșit orice lucru.
„În starea de odihnă, rețelele neuronale procesează experiențele, stabilizează amintirile, consolidează învățarea, reglează atenția și emoțiile”, Brianna Wiest
„Menținerea minții într-o stare constantă de concentrare duce la stres, care scurtează viața (și slăbește calitatea acesteia)”, Brianna Wiest