Rusia, făcută knockout la Alep. Mitul unei puteri globale – destrămat într-o secundă 

Pereții biroului militar din Alep erau împodobiți cu fotografii ale Kremlinului, flancate de steaguri rusești și siriene, agățate unul lângă altul. 

Pe birouri, documente care detaliau cooperarea dintre cele două națiuni zăceau abandonate, într-un semn revelator pentru retragerea, în grabă, a forțelor președintelui Bashar al-Assad, în timp ce rebelii se apropiau amenințător de cel de-al doilea oraș ca mărime din Siria, în weekend.

Scurtmetrajul, care circulă pe Internet, a fost înregistrat în biroul consilierilor ruși de la academia militară din Alep, după ce aceasta a fost cucerită de rebeli în timpul unei ofensive-surpriză. Înregistrarea scoate la lumină amenințarea tot mai mare la adresa regimului Assad și, prin extensie, la adresa poziției strategice a Moscovei în Siria și în întreaga regiune.

Alep a fost scena unor lupte sângeroase între 2012 și 2016, atunci când războiul civil sirian se afla la apogeu. În 2016, la un an după ce forțele ruse s-au alăturat lui Assad, liderul sirian a reușit să recucerească orașul, obligându-i pe rebeli să se retragă.

La vremea respectivă, capturarea Alepului de către Assad, după luni de bombardamente aeriene neîncetate, a fost sărbătorită pe scară largă la Moscova, unde președintele Vladimir Putin, elita politică și comandanții ruși erau nerăbdători să își asume meritele pentru succesul militar.

Pe măsură ce poziția lui Assad devine pe zi ce trece tot mai vulnerabilă, succesul inițial al Moscovei în susținerea liderului de la Damasc, care i-a adus Rusiei prestigiul de aliat de încredere, riscă însă acum să fie pătat.

Citește pe Antena3.ro

Cine este Eugen Sechila, „umbra” lui Călin Georgescu, organizator de tabere paramilitare. Legăturile cu mișcarea legionară

Imagine șifonată

„Căderea rapidă a orașului Alep și amploarea ofensivei la care am asistat reprezintă cu siguranță o lovitură pentru reputația Rusiei.”, afirmă Hanna Notte, expertă berlineză în politica externă rusească la „James Martin Center for Nonproliferation Studies”, citată de publicația „The Guardian”. 

Intervenția militară a Moscovei în Siria, în 2015, a marcat lansarea unei politici externe mult mai active, Putin dând de înțeles Occidentului că Rusia își revendică locul de actor dominant pe scena mondială.

Aceasta a fost prima campanie militară prelungită a rușilor peste granițele țării, de la eșecul din Afganistan, cu 35 de ani mai devreme. Implicarea Kremlinului în Siria a remodelat, de altfel, un conflict care era în impas de ani de zile.

Provocând un număr mare de victime în rândul civililor, forțele aeriene ale Rusiei i-au oferit lui Assad și aliaților săi un ajutor decisiv, obligându-i pe rebelii susținuți de Statele Unite să se retragă. 

Intervenția Kremlinului s-a dovedit a fi o schimbare radicală pentru Assad, un vechi prieten al Rusiei, accelerând eforturile acestuia de a recâștiga controlul asupra întregului teritoriu sirian.

Implicarea militară i-a permis lui Putin să revendice statutul de mare putere, pe care l-a căutat insistent de la venirea sa la putere, în 2000, asigurându-i astfel Rusiei un loc la masa negocierilor din Orientul Mijlociu.

„Această intervenție a schimbat nu numai dinamica în Orientul Mijlociu, ci și percepția elitei ruse.”, susține Nikita Smagin, expert în politica externă rusă în Orientul Mijlociu, citat de aceeași publicație britanică.

Siria a devenit un teren de testare, unde Putin l-a folosit pe Evgheni Prigojin, fostul lider al grupului paramilitar „Wagner”, care nu numai că a participat la operațiuni terestre, dar a și creat legături de afaceri cu elita siriană. 

Această strategie a permis Moscovei să reducă la minimum propria implicare militară și, implicit, numărul victimele rusești în conflictul sirian.

Același scenariu - în care Putin a utilizat o serie de instrumente politice, militare și economice pentru a sprijini lideri puternici pe plan local - a fost ulterior pus în aplicare în peste zece țări africane, de la Mozambic la Libia.

Atunci când Rusia și-a îndreptat atenția și resursele militare către invazia Ucrainei, în februarie 2022, Kremlinul a încercat să păstreze status quo-ul în Siria, cu eforturi și investiții minime.

Rusia a crezut că situația poate fi menținută. Acum, după ocuparea Alepului de către militanții islamiști, s-a dovedit că s-a înșelat.

Redistribuirea forțelor

Deși prezența militară a Rusiei în Siria a depășit rareori 5.000 de soldați, eșecurile sale din Ucraina au forțat Moscova să redistribuie o parte din echipamentele sale aflate în Siria, inclusiv o escadrilă de avioane de luptă Su-25 și un sistem de rachete cu rază lungă de acțiune S-300.

De asemenea, în urma dispariției lui Prigojin, în vara anului 2023, aproximativ 2.000 de mercenari veterani au fost transferați din Siria, unii dintre ei alăturându-se Legiunii Africane, o unitate strâns legată de Ministerul rus al Apărării.

Potrivit expertei Hanna Notte, cea mai mare schimbare pentru soarta liderului sirian a avut loc după 7 octombrie 2023, atunci când Israelul și-a intensificat atacurile asupra aliaților lui Assad din regiune, inclusiv asupra militanților susținuți de Iran în Siria și asupra grupului libanez Hezbollah.

Ofensiva rebelilor, de la sfârșitul săptămânii trecute, a venit într-un moment în care Iranul este slăbit de atacurile aeriene israeliene, în timp ce aliații săi din Hezbollah își ling rănile, după 13 luni de război cu Israelul și uciderea liderului lor, Hassan Nasrallah.

„Rusia are în Siria o prezență potrivită pentru menținerea unei situații care nu implică multe lupte grele, dar nu are o prezență necesară pentru a face față unei ofensive bruște, masive. Situația de după 7 octombrie a fost extrem de destabilizatoare și provoacă acum probleme Moscovei.”, susține Notte.

Observatorii consideră că, în continuare, opțiunile Rusiei sunt limitate.

Kremlinul și-a intensificat deja loviturile aeriene asupra mai multor orașe, inclusiv în Alep și Idlib, considerate bastioane ale rebelilor. Cele două baze militare mari ale rușilor, baza aeriană „Khmeimim” și baza navală „Latakia” din apropiere, la Marea Mediterană, rămân în afara oricărui pericol, deși Moscova a fost nevoită să evacueze baza aeriană mai mică, „Kuweires”, de lângă Alep.

În timp ce Rusia este hotărâtă să îl mențină pe Assad la putere, războiul din Ucraina îl va împiedica probabil pe Putin să aloce trupe sau resurse pentru a veni în ajutorul liderului sirian. 

Ca semn al nemulțumirii Moscovei față de ultimele evoluții, Rusia l-a concediat la începutul acestei săptămâni pe Serghei Kisel, generalul responsabil de forțele sale din Siria, potrivit bloggerului militar rus Rybar, cunoscut pentru legăturile sale cu Ministerul Apărării.

Rybar, ca și alte canale prorăzboi care au legături cu guvernul, și-a exprimat furia față de pierderea bruscă și rapidă a teritoriului sirian la recuperarea căruia a contribuit Rusia. Mulți de la Moscova dau vina pe Assad.

„În istoria modernă, acesta este probabil cel mai rușinos capitol din istoria unei singure țări. Loialiștii au ținut Afganistanul în timpul ofensivei talibanilor pentru mult mai mult timp.”, a scris Rybar, referindu-se la căderea guvernului susținut de Occident la Kabul, în 2021, care a fost întâmpinată cu bucurie la Moscova la vremea respectivă.