Industria românească de apărare produce şi exportă tot mai puţin de la an la an, în ciuda promisiunilor făcute de toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria că vor fi făcute investiţii serioase în retehnologizare capacităţilor de producţiei şi vor fi câştigate noi pieţe la export. Cele 15 societăţi din cadrul Companiei Naţionale ROMARM şi cele şase din subordinea Direcţiei Industriei de Apărare (DIE), din cadrul Ministerului Economiei, au încheiat anul trecut cu exporturi de numai 143,59 milioane de euro, în scădere faţă de 2018, când ele au totalizat 196 milioane de euro. Dacă în 1989 România era a cincea putere mondială la acest capitol, cu exporturi de 1,4 miliarde de euro, astăzi este pe nicăieri, spun reprezentanţii sindicatelor din industria de profil. În timp ce noi dispărem de pe harta exporturilor, bulgarii au ajuns o forţă, trimiţând afară echipamente şi tehnică militară în valoare de un miliard de euro.
Conform raportului Departamentului pentru Controlul Exporturilor, care funcţionează în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, în primul trimestru al anului, industria de apărare a realizat exporturi în valoare de 38,95 milioane de euro, o sumă infima, comparativ cu potenţialul pe care îl avem. Principalii parteneri au fost Pakistan, cu importuri de 10,5 milioane de euro, SUA, cu 9,45 milioane de euro, şi Israel, unde am trimis produse militare în valoare de 7,54 milioane de euro. De altfel, SUA şi Israel sunt de ani de zile cei mai buni parteneri ai României, exporturile în aceste ţări fiind anul trecut de circa 66 milioane de euro, respectiv 27 de milioane de euro.
Achiziţiile interne sunt la pământ
Anul 2020 se anunţă un dezastru pentru industria de apărare, în condiţiile în care contractele încheiate cu Ministerul Apărării acoperă doar 5% din achiziţii, iar multe pieţe de export au fost pierdute. Pe de altă parte, din cauza crizei medicale generate de pandemia de coronavirus mai multe fabrici - Tohani, Cugir, Sadu şi Mija - au fost închise parţial, ne spune Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică. „Pentru unii angajaţi din industria de apărare intrarea în şomaj tehnic în această perioadă a fost salvarea, pentru că aşa au putut totuşi să primească 75% din salariu mediu brut pe economie, pentru că nu existau comenzi”, potrivit liderului sindical.
Cu investiţii de 200-300 de milioane de euro realizate după un plan bine pus la punct, industria de apărare ar putea dezvolta, în următorii ani, 30.000 de locuri de muncă şi exporturi de un miliard de euro.
Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică
7.800 de angajaţi numără industria de apărare, dar nivelul salarizării nu este unul care să atragă tinerii.
Dăncilă semnează, Orban aruncă la coş
În octombrie 2019, sindicatele din industria de apărare semnau cu Guvernul Dăncilă un acord prin care se stabileau o serie de măsuri concrete pentru sprijinirea sectorului. Guvernul se angaja să ia măsurile necesare pentru alocarea fondurilor necesare restructurării, modernizării şi retehnologizării capacităţilor de producţie, pentru scutirea acestor operatori de la anumite taxe şi impozite şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă. Odată cu căderea Guvernului Dăncilă, documentul a fost aruncat la gunoi de Guvernul Orban, care însă, cel puţin declarativ, îşi asumă acum sprijinirea industriei de apărare. Într-o întâlnirea avută în cursul lunii iunie cu sindicatele din ramură, prim-ministrul Ludovic Orban sublinia că industria de apărare este prioritară şi din partea Guvernului „există disponibilitate pentru creşterea competitivităţii şi eficientizării acestui sector de activitate”. De la disponibilitate la fapte este însă un drum lung.
Restructurarea ROMARM, o poveste fără sfârşit
Planul de reorganizare al Companiei Naţionale ROMARM, cerut de Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) încă din 2017, nu este finalizat nici acum. El a fost elaborate de conducerea companiei şi trimis Ministerului Economiei, dar nu are nicio şansă să fie adoptat în CSAT, pentru că nu a fost negociat şi cu sindicatele. De altfel, prima variantă a planului a fost respinsă, la cererea sindicatelor, tot pentru că la elaborarea lui nu au fost consultate. De ani buni societăţiile din această industrie sunt un fel de struţo-camilă. Sunt un SRL, pentru că li se aplică Legea societăţilor comerciale (Legea 31/1990 republicată), dar în acelaşi timp sunt şi societăţi strategice de interes național, subordonate Ministerului Apărării (Legea 232/2016), care implică foarte multe restricții.