Paul Sterian (1904-1984) a fost fiul medicului și scriitorului Eraclie Sterian, cunoscut mai ales ca publicist, igienist influent și popularizator al științei, rudă cu faimoasa actriță Aristizza Romanescu și simbolistul Mircea Demetriade. A avut o formație intelectuală multiplă, derutantă prin diversitatea extremă a preocupărilor: licențiat în Drept, Litere și Filosofie, doctor în drept și economie la Paris, cu lucrarea „La Roumanie et la réparation des dommages de guerre” (1928), Paul Sterian s-a împrietenit în orașul de pe Sena cu avangardiștii evrei Benjamin Fondane/Fundoianu (mort la 46 de ani în lagărul nazist de la Auschwitz) și Ilarie Voronca (poet care s-a sinucis în capitala Franței, la doar 42 de ani, în timp ce scria la „Manualul perfectei fericiri”!). Membru activ, în țară, al Asociației Studenților Creștin Ortodocși, alături de vechiul coleg și prieten Mircea Vulcănescu, energicul Sterian a fost căsătorit ani buni cu pictorița Margareta Sterian. Conferențiar despre poezie și mistică nouă la întâlnirile Asociației Criterion, autor, la revista avangardistă unu, al manifestului Poezia agresivă sau despre poemul-reportaj, Paul Sterian a fost - conform aprecierilor criticului literar Paul Cernat - o „punte” între ortodoxismul lui Nae Ionescu (a lucrat și ca redactor la ziarul Cuvântul) și Dimitrie Gusti, cu care și-a dat în 1933 doctoratul în sociologie și la ale cărui campanii monografice a participat activ.
Arestat pentru activitate mistică
Un spirit iscoditor neobosit, nu? „Coautor, alături de N. Argintescu-Amza, al filmului monografic despre satul brașovean Drăguș, Sterian se va reprofila, treptat, ca economist și finanțist cu funcții oficiale, șef al pavilionului românesc la expoziția de la Paris (1937) și al Legației Române din Washington (1938), înalt funcționar la Externe, Economie și Finanțe în guvernul Ion Antonescu. Nu va fi inclus, după 1945, pe lista acuzaților pentru crime de război (să îl fi ajutat calificarea, eronată, drept evreu și parodist al ortodoxiei din descrierea pe care i-o făcuse George Călinescu în «Istoria literaturii...»?)” - speculează Cernat. Dar să-i lăsăm biografului la îndemână firul poveștii acestui destin remarcabil: „Paul Sterian va fi, o vreme, chiar director la Textila Română, înainte de naționalizare. Ajunge însă, după 1948, la «munca de jos» (zilier și vânzător la aprozar!), statistician la Institutul de Geriatrie, iar în 1958, după o scurtă și bizară «ascensiune» ca șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, va fi arestat pentru activitate mistică în legătură cu grupul de la Mănăstirea Antim și deținut câțiva ani la Aiud (1958-1963)”. Detenția îl va anihila psihic. „Nu va mai putea reveni cu adevărat în literatură. Înrudit, în poezia sa bisericească, cu comilitonul și congenerul Sandu Tudor, dar mult mai complex, înzestrat, în plus, cu ironie, fantezie și umor (negru), Sterian a fost persiflat uneori de adversari drept ortodoxist futuristo-dadaist”, evidenția Cernat.
Un răspuns bizantin la Divina Comedie
Și câteva tușe legate de „nebuniile” lui Sterian: „A avut, e adevărat, destule escapade moderniste mai mult sau mai puțin radicale, precum ciclul liric de război Contingent 1916 apărut în revista Azi, «pretextul teatral» Herode din Contimporanul lui Ion Vinea, lejerul metaroman polițist Prințesa Dactilo (semnat Allan Lee), bizarele Vam Ex-Înger, Romanul tânărului Anadam și Fata morgana (1933) sau placheta de versuri «exotice» și violent-erotice Poeme arabe, versuri din O mie de nopți și una (1933)”, mai sublinia Cernat. În continuare, o „indiscreție”: „Un volum inedit de versuri (Arta iubirii) ar fi fost dedicat celei de-a doua soții, actrița Alexandrina Dorobanțu”. Disponibilitatea experimentală și versatilitatea cameleonică își vor găsi însă concretizarea în volumul ortodoxist - compuse după canon bizantin - Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist (1931), în hibridul Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932, cu secvențe ludic-avangardiste șocante; este, poate, cel mai bun volum al său) și în abstrusul Războiul nevăzut. Viața de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare (1944), conceput ca „răspuns bizantin la Divina Comedie”. „Ele vădesc - conchidea profesorul Cernat - nu numai competență teologică subtil filtrată artistic, ci și rafinament compozițional. În 1942 i-a apărut albumul Mănăstiri bucureștene, cu 60 de xilogravuri proprii. Paul Sterian a murit, uitat, pe 15 septembrie 1984, la București. Opera sa nu a fost, din păcate, (re)editată. O restanță regretabilă a criticii și istoriei noastre literare”.
Însurat cu o artistă de clasă
Pictoriță, scriitoare, traducătoare și scenografă, Margareta Sterian s-a născut în 16 martie 1897, la Buzău. A urmat cursurile liceale ale școlii evanghelice din București, avându-l profesor de limba română pe Ioan Slavici, iar profesor de desen - pe pictorul-gravor Richard Canisius. Tânăra Margareta avea să-l cunoască și să se îndrăgostească de poetul Paul Sterian, viitor soț, figură familiară mediilor avangardei literare, alături de care va pleca la Paris, unde, în perioada 1925-1929, va studia pictura la Academia Ranson, iar la École du Louvre va studia istoria picturii și istoria sculpturii. Mediul artistic parizian își va pune semnificativ amprenta asupra viziunii sale artistice. În 1929, cei doi vor lăsa în urmă efervescența vieții culturale pariziene și vor reveni la București, unde vor participa la campania lui Dimitrie Gusti de la Drăguș, în urma căreia Margareta va realiza ciclul Copiii din Drăguș, lucrări care vor fi expuse, printre peisaje și naturi statice, la prima sa expoziție personală de la Sala Mozart.
Dublă prigonire
În perioada războiului, din cauza originii sale evreiești, Margareta Sterian a fost exclusă din viața publică, i-au fost confiscate locuința și o parte din avere. A urmat o perioadă dificilă în care a încercat să supraviețuiască activând ca artistă sub pseudonim sau anonim, și a continuat să traducă din autori americani și englezi. Pentru tălmăcirile unor texte considerate „decadente” va fi persecutată și de regimul comunist. Abia în jurul anului 1970 orizonturile i s-au redeschis. Deși mariajul cu Paul Sterian se destrămase, Margareta a găsit puterea să revină în viața publică și să expună din nou. A participat la expoziții în țară, iar lucrările ei au fost evidențiate și apreciate în toate colțurile lumii, din Tokyo, Haga și Lausanne până în Praga, Roma sau Paris.
Versurile Margaretei
Margareta Sterian a fost și o poetă sensibilă. Debutul editorial al artistei a avut loc în anul 1945, odată cu publicarea culegerii „Poezii”. Acesteia i-au urmat volumele „Poeme” (1969), „Evocări de călătorie” (1971) şi romanul „Castelul de apă” (1972).
Plonjon în actualitate
De remarcat că Muzeul Național al Literaturii Române deschide joi, 5 mai 2022, ora 17.00, la sediul din Calea Griviței, nr. 64-66, un spațiu expozițional închinat fostei soții a lui Paul Sterian: Atelier de artist - Margareta Sterian. „Amenajat la etajul al doilea al clădirii, locul - recreat prin obiecte de mobilier, obiecte personale și lucrări de pictură, grafică, ceramică, frescă și panouri textile - redă universul creator și existențial al artistei, exemplificând interesul său pentru multiplele forme de exprimare artistică”, ne-au dezvăluit organizatorii.
118 ani s-au împlinit pe 1 mai 2022 de la nașterea intelectualului de aur al interbelicului românesc, Paul Sterian
„Abia stând de vorbă cu Mircea Vulcănescu şi Paul Sterian, am înţeles cât eram de ignorant în ce priveşte creştinismul răsăritean şi tradiţiile religioase româneşti”, Mircea Eliade
„Scriitorul Paul Sterian ne cucerea cu revelaţiile sale patristice, dezvăluind comori din cugetările Sfinţilor Părinţi”, Vasile Vasilachi, starețul Mănăstirii Antim
„Paul Sterian a fost persiflat uneori de adversari drept ortodoxist futuristo-dadaist”, Paul Cernat, critic literar