Cu un simplu NUP (neînceperea urmăririi penale), procurorul poate închide un dosar fără posibilitatea de a mai fi trimis vreodată către instanță, oricât de multe eforturi ar face persoanele care se simt nedreptățite. Solicitările de redeschidere a anchetelor se întorc, într-un cerc vicios, tot la procurorii care au dat decizia inițială, iar plângerile făcute la Parchetul General sau la CSM sunt inutile, rezultatul fiind același. Uneori se contestă în instanță decizia, judecătorii cer cercetarea penală, dar procurorii ajung tot la închiderea dosarelor, dacă așa vor ei. România a fost condamnată și la CEDO pentru un astfel de caz, dar situația nu se schimbă și nimeni nu poate fi tras la răspundere, în acest sistem.
Decizia de neîncepere a urmăririi penale (NUP) este luată de mulți procurori care nu mai lasă anchetele polițienești să se deruleze, uneori în cazuri grave. Această decizie este normală pentru cazurile în care au fost formulate plângeri cu acuzații nefondate, pentru că scutește munca inutilă a anchetatorilor, stresul persoanelor care sunt acuzate pe nedrept și munca judecătorilor care deja au un număr foarte mare de dosare pe rolul instanțelor de judecată. Însă atunci când sunt situații mai grave și repetitive, mai ales dacă plângerile vin din partea mai multor persoane, referitor la aceiași agresori, NUP-ul nu face decât să pună în pericol viețile celor care cer sprijin din partea statului, dar nu îl primesc.
Un astfel de caz este la Mangalia, în județul Constanța, unde mai mulți cetățeni au fost amenințați de un vecin, dar la toate plângerile lor același procuror a dat NUP. „Am fost amenințată de zeci de ori, chiar la mine în curte, de vecinul meu. Am montat camere video peste tot, am cumpărat camere și pentru vecini, pentru că m-am simțit vinovată că din cauza mea a-nceput să-i atace și pe ei. Am depus mai multe plângeri, dar de fiecare dată mi s-a explicat că „e doar gura de el” și nu reprezintă niciun pericol real. La fel li s-a spus și altor vecini care au fost atacați în același fel de el. Am constatat că efectiv nu se dorește anchetarea acestui individ care ne face viața un iad. A ajuns să-mi fie frică și să ies din casă, dar și să stau la mine în casă, pentru că mă ține în teroare, dar autoritățile statului nu pot face nimic, pentru că soluția procurorului e mereu aceeași: NUP”, a povestit, pentru Jurnalul, Gabriela, din Mangalia.
În acest caz a fost începută o anchetă, după ce IPJ Constanța a constatat că numărul plângerilor depuse de persoane diferite, la date diferite, vizează același individ, iar cei agresați au cam aceeași poveste. Mai mult, decizia procurorului este foarte greu de explicat, fiind vorba despre un fost deținut care a fost condamnat pentru omor deosebit de grav, despre care sistemul de justiție spune că s-a reintegrat în societate, ignorându-i comportamentul. Dacă plângerile nu duc la anchete penale, nu se poate considera că respectivul reprezintă un pericol pentru societatea în care s-a reintegrat.
Casa - răvășită, cadavrul - sub masă, dar din cauze naturale
Un alt caz șocant este la Satu Mare, unde un bătrân colonel în rezervă a fost găsit mort în propria-i casă, în condiții greu de explicat, însă procurorul de caz a considerat că dosarul nu trebuie să ajungă în instanță. Cazul a fost încadrat inițial ca moarte suspectă, cadavrul bărbatului fiind găsit sub masă, aproape dezbrăcat și cu mâinile în poziție de apărare. Toată camera era răvășită, ca și cum s-ar fi căutat ceva anume. Cu toate acestea, s-a luat în considerare doar cauza morții, constatată de specialistul în medicină legală: infarct.
Fiica decedatului a fost șocată de felul în care a decurs ancheta și de închiderea dosarului, astfel încât a tot încercat, timp de aproape un an, să trimită acest dosar spre judecată, în instanță, aducând nenumărate argumente. „Am început să adun eu probe, să arăt că tatăl meu nu avea cum să moară în condițiile acelea. Am fotografiat camera și corpul tatălui meu, unde se vede inclusiv o urmă de tăietură, în dreptul ficatului, care pe planșele alb-negru pe care apoi le-am văzut la dosar nu mai apare, dar mi s-a spus că nu este nicio urmă de tăietură, ci o vergetură. Am încercat să le explic de ce cred că tatăl meu a fost ucis și cel puțin un criminal ar putea fi în libertate, însă nu se poate în niciun fel să se trimită acest dosar către instanța de judecată, pentru că de fiecare dată când am cerut redeschiderea dosarului, solicitarea a ajuns la același procuror de caz care a luat aceeași decizie”, povestește Monica, fiica decedatului.
Femeia încearcă să facă și muncă de detectiv particular și să suplinească ancheta polițiștilor - care, la rândul lor, sunt obligați să facă ce decide procurorul de caz. Deși a găsit indicii legate de un eventual mobil al crimei și ar putea arăta cine avea interes să îi ucidă tatăl, existând și posibilitatea de a dovedi cu documente care ar fi trebuit să fie analizate de anchetatori, nu are cum să redeschidă dosarul, nici măcar după ce a cerut o soluție din partea prim-procurorului de la Satu Mare și de la Parchetul General. Toate răspunsurile se întorc în același punct, într-un cerc vicios, pentru că așa prevede legea.
Legătura prim-procurorului cu Satu Mare
Ca o coincidență, prim-procurorul care a dat ultimul răspuns la solicitările disperate ale fiicei decedatului de redeschidere a dosarului este Marius Iancu, numele acestuia având legături puternice cu Satu Mare, dar din altă conjunctură. Acesta a devenit cunoscut după scandalul legat de Direcția Națională Anticorupție (DNA), Serviciul Teritorial Oradea, unde a fost procuror-șef în perioada 2009-2013.
Pe numele său au fost făcute mai multe sesizări penale prin care a fost acuzat de fapte de corupţie sau de favorizare a infractorilor, toate de la Satu Mare, unde a ajuns apoi prim-procuror.
Acuzațiile care i-au fost aduse în perioada în care a lucrat la DNA Oradea au fost următoarele: de favorizarea, în schimbul unor sume de bani sau alte foloase, a unor şefi sau lucrători din Poliţia de Frontieră Satu Mare care au fost implicaţi în contrabanda cu ţigări din Ucraina, că şi-ar fi amenajat o casă de vacanţă în localitatea Necopoi, din judeţul Satu Mare, cu materiale furnizate şi transportate de anumiţi contrabandişti de ţigări, cărora le-ar fi achitat parţial cheltuielile de transport cu bonuri de benzină din gestiunea serviciului DNA pe care îl conducea. A mai fost acuzat și de defrișări ilegale în pădurea localităţii Babţa, tot din județul Satu Mare, dar și pentru trafic de influență în favoarea unor persoane anchetate de Serviciul Teritorial Oradea al DNA și altele.
A fost cercetat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarele nr. 209/P/2009, 143/P/2010, 261/P/2010, 341/P/2010, 243/P/2011, şi de DNA în dosarul nr. 202/P/2013, primind soluții de NUP sau clasare. Apoi a devenit prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
CEDO a condamnat România pentru aceste practici
Dacă procurorul nu vrea să trimită dosarul în instanță, pentru a fi judecat, fata celui decedat în condiții cel puțin suspecte nu poate demonstra nimic. Nu poate cere contraexpertiză, nu poate beneficia de apărarea unui avocat, iar dacă va cere în instanță redeschiderea dosarului, ar putea avea câștig de cauză, așa cum s-a mai întâmplat și în alte situații de același fel, însă și dacă judecătorul dispune reluarea cercetărilor penale, procurorul poate să blocheze din nou dosarul, ori de câte ori dorește să o facă, dispunând clasarea.
S-a mai întâmplat așa într-un caz devenit celebru în România, în care polițiștii care au împușcat mortal un bărbat pe care l-au confundat cu un urmărit general au primit soluții de NUP inclusiv după ce instanța a cerut, de mai multe ori, redeschiderea anchetei.
Fapta s-a petrecut în anul 2009, iar timp de 12 ani, Parchetul Brăila și Parchetul General au clasat de cinci ori cazul, pe motiv că arma s-ar fi declanșat accidental și că polițistul în civil care a folosit-o nu are nicio vină. De patru ori, instanțele au infirmat rezoluțiile procurorilor. Cazul a ajuns la CEDO, în 2018, iar judecătorii au condamnat statul român la plata către soția victimei a 65.000 de euro daune morale, constatând că autoritățile din România au încălcat Convenția privind drepturile fundamentale ale omului.
O altă condamnare a României la CEDO, tot pentru clasarea unui dosar de omor, din cauza omisiunilor și a anchetei superficiale, a fost dată pentru o victimă găsită decedată cu nouă ani în urmă, tatăl celui decedat fiind cel care s-a luptat ani la rând cu procurorii care dispuneau clasarea dosarului, chiar și după cererile repetate ale tribunalelor de redeschidere a anchetei.
Cu toate acestea, procurorii continuă să facă exact aceleași lucruri, pentru că în sistemul de justiție din România nu există pârghii pentru a fi opriți, trași la răspundere sau determinați să trimită dosarele către instanțele de judecată.
Medicii au dat verdictul, dar procurorul se mai gândește
Un alt caz celebru care încă nu a primit NUP, dar nici nu a ajuns să se judece în instanță este al băiețelului Ştefan Alexandru, care a murit la Spitalul Sanador, când avea 1 an şi 10 luni, în urma unei intervenții chirurgicale pe care mulți o consideră banală. S-a întâmplat pe 20 octombrie 2018, iar la câteva ore după operație dădea semne de hemoragie internă, conform declarațiilor ulterioare ale unor specialiști care au analizat cazul.
Starea de sănătate a băieţelului s-a agravat şi a intrat în stop cardiorespirator, dar medicii spitalului nu au intervenit, nici după ce au fost sunați insistent de mama copilului, care vedea ce se întâmplă cu micuțul. Pe 23 octombrie a avut loc autopsia, care a stabilit că decesul a survenit în urma unui şoc hemoragic, cauzat de o hemoragie internă.
Colegiul Medicilor din România a finalizat ancheta în acest caz pe 25 martie 2019, concluzia fiind că medicii au greşit şi nu au supravegheat copilul cum ar fi trebuit, postoperator. Medicii au primit însă doar un vot de blam din partea Colegiului Medicilor. De atunci, dosarul încă este analizat de procurorul de caz, fără să fi ajuns la judecată, deși părinții micuțului încearcă de cinci ani să trimită dosarul în instanță și nu reușesc.