Castrarea chimică nu ar urma să fie o operațiune consimțită de făptuitor, ci una obligatorie, dispusă de instanțele judecătorești, instanțe care ar trebui să se asigure că măsura este aplicată. Deși inițiatorii arată că există, atât la nivel european, cât și la nivel mondial, implementată această practică, entitățile avizatoare nu sunt de acord, arătând că această castrare chimică obligatorie încalcă atât Constituția României, cât și pactele și tratatele internaționale în materia respectării drepturilor omului la care țara noastră este parte. Legea a picat la Senat și a ajuns pe masa Camerei Deputaților, care este for decizional.
Acest nou proiect are numărul PLX 288/2004, vizează completarea Codului penal, modificarea Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor și modificarea și completarea Codului de procedură penală. Inițiativa, aparținând deputaților AUR Geanina Șerban și Antonio Andrușceac (FOTO), a ajuns pe masa Camerei Deputaților la data de 7 mai 2024 și este susținută de 20 de parlamentari ai formațiunii conduse de George Simion, la care se adaugă fostul deputat AUR Dumitru Focșa și deputatul PSD Daniel Ghiță.
Inițiativa legislativă, vizează, succesiv, completarea articolului 108 din Codul penal, în sensul introducerii unei litere noi, „a indice 1”, conform căreia printre categoriile măsurilor de siguranță, pe lângă obligarea la un tratament medical, internarea medicală, interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, confiscarea specială și confiscarea extinsă, să fie instituită și castrarea chimică.
Astfel, inițiatorii doresc și modificarea articolului 109 indice 1 cod penal, prin introducerea noțiunii de castrare chimică, sub următoarea reglementare: „Față de persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute la articolul 218 alineat 1, articolul 219 alineat 1 sau articolul 222 Cod penal se poate dispune castrarea chimică”. Este vorba despre infracțiunile de viol, de agresiune sexuală și de racolare a minorilor în scopuri sexuale.
Costul „tratamentului”, suportat de „pacient”
În continuare, modificarea Codului penal mai vizează și introducerea reglementării potrivit căreia „când persoana față de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul de castrare chimică, se poate dispune internarea medicală”. Mai mult, se introduce reglementarea potrivit căreia dacă persoana obligată la castrare chimică este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei”.
Propunerea legislativă vizează, așa cum am arătat mai sus, și completarea articolului 77 din Legea nr. 253/2013, în sensul că „executarea măsurii de siguranță a obligării la un tratament medical, a castrării chimice sau a internării medicale se execută conform dispozițiilor articolelor 566 - 571 Cod procedură penală”, iar „costurile tratamentului medical sunt acoperite de la bugetul de stat, în timp ce cele ale castrării chimice sunt suportate de către persoana față de care a fost luată această măsură”.
Inițiativa mai vizează și modificarea și completarea Codului de procedură penală, în sensul că, la articolul 572 alineat 1, actuala reglementare se modifică astfel: „În cazul în care măsura obligării la un tratament medical, a castrării chimice sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecății, punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi și libertăți sau de către instanța de judecată care a luat această măsură”.
Inițiatorii își explică demersul
Conform expunerii de motive, semnată de cei doi inițiatori principali, „sunt din ce în ce mai întâlnite cazurile de infracțiuni grave la adresa integrității fizice a minorilor, iar pedepsele prevăzute în Codul penal pentru aceste infracțiuni nu previn fenomenul prin instaurarea unei temeri în a fi protagonistul negativ al acestei acțiuni, nici nu reduc recidiva în cazul celor care și-au ispășit pedepsele. Infracțiunile grave referitoare la viața sexuală - violul, agresiunea sexuală sau actul sexual cu un minor - trebuie pedepsite ca atare, victimele acestor fapte, de cele mai multe ori, fiind în diverse grade de suferință pentru tot restul vieții”.
Deputații Geanina Șerban și Antonio Andrușceac susțin: „castrarea chimică a apărut în 1944, pentru a reduce producția de testosteron, care scade impulsul sexual al bărbatului, limitând astfel actele sexuale compulsive și presupune administrarea pentru restul vieții de medicamente bazate pe compuși chimici sau de hormoni sintetici pentru a îndepărta interesul sexual și pentru a face imposibil actul sexual”.
În documentul citat se mai precizează că această procedură este aplicată în state precum SUA, Argentina, Australia, Estonia, Israel, Noua Zeelandă, Polonia, Ungaria, Franța, Islanda, Lituania, Marea Britanie sau Belgia, „fiind o pedeapsă mult mai blândă decât cea aplicată în Cehia, și anume castrarea chirurgicală, ireversibilă medical, astfel fiind în concordanță cu articolul 22 din Constituție, care prevede dreptul la viață și la integritate fizică și psihică”.
„Considerăm că măsura castrării chimice este extrem de necesară societății românești și că va avea un important rol preventiv în protejarea minorilor de traume fizice și psihice, iar severitatea acesteia va descuraja astfel de acte violente, antisociale, extrem de grave, care pot afecta dezvoltarea copiilor”, mai afirmă cei doi deputați AUR, inițiatorii acestui proiect de lege.
Propunerea ar încălca atât Constituția, cât și pactele și tratatele la care România este parte
Dacă inițiatorii sunt de părere că proiectul legii castrării chimice nu încalcă prevederile constituționale, nu aceeași este evaluarea entităților avizatoare. Consiliul Economic și Social (CES), spre exemplu, care a avizat nefavorabil inițiativa legislativă, arată că operațiunea castrării chimice, mai exact „tratamentele antilibidinale”, „pentru a fi conformă cu drepturile omului, ar trebui să fie consensuală - să presupună consimțământul valabil al făptuitorului sau al infractorului, după caz -, respectiv să fie reversibilă”.
„În acest caz s-a pronunțat și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, prin Rezoluția 1954/2013, dar și Comisia Europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante. În Uniunea Europeană, cu excepția cazului polonez, castrarea chimică nu poate fi impusă ca pedeapsă obligatorie, dar poate fi prescrisă de instanțele penale ca una dintre condițiile de reducere a pedepsei sau de eliberare condiționată”, mai subliniază Consiliul Economic și Social.
Consiliul Legislativ: Proiectul nu poate fi adoptat în forma propusă
În schimb, Consiliul Legislativ, care a avizat, de asemenea, negativ legea celor de la AUR, arată că a mai avizat, în 2014 și 2018, trei astfel de propuneri legislative cu obiect de reglementare similar. Două dintre acestea au fost deja respinse definitiv de Parlamentul României.
„Castrarea chimică nu poate fi realizată decât în condițiile în care sunt respectate dispozițiile constituționale și ale tratatelor și pactelor în materia drepturilor omului, în special a celor referitoare la viață și la integritatea fizică și psihică, precum și la interzicerea torturii și a pedepselor și a tratamentelor inumane și degradante”, atrage atenția și Consiliul Legislativ, care subliniază că „instituirea unei soluții legislative care să excludă de plano necesitatea exprimării neechivoce a consimțământului persoanei de a urma un tratament de castrare chimică, în toate situațiile, este în dezacord cu articolul 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante”.
Conform sursei citate, „în ceea ce privește aplicarea castrării chimice, respectiv a unui tratament medical care să aibă ca efect inhibarea impulsurilor sexuale în cazul persoanelor care au săvârșit infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, în rapoartele europene s-a precizat că trebuie luate măsuri pentru a se asigura garanții adecvate”.
Astfel, Consiliul Legislativ mai arată că reglementarea propusă prin proiect „nu prevede nici măcar definiția noțiunii de castrare chimică, nici cerințe suplimentare celei constând în tipul faptei săvârșite și nici criterii de apreciere a necesității și a posibilității aplicării măsurii”. Motiv pentru care „soluția legislativă propusă este incompatibilă cu cerințele imperative ale Constituției, precum și ale pactelor și tratatelor în materia drepturilor omului la care România este parte, propunerea legislativă neputând fi adoptată în forma propusă”.
Senatul a respins inițiativa cu o largă majoritate
Nici Consiliul Superior al Magistraturii nu susține, din motive similare celor enunțate de Consiliul Legislativ, adoptarea proiectului de lege în Parlament. Inițial, legea a intrat în dezbaterea Senatului, ca primă Cameră sesizată. Aici, Comisia pentru Buget și Comisia pentru Drepturile Omului au emis avize negative.
De asemenea, Comisia Juridică a înaintat Plenului un raport de respingere, adoptat cu majoritate de voturi. La data de 29 aprilie 2024, proiectul a fost supus la vot, fiind respins. Din cei 93 de senatori prezenți la lucrări, 84 au votat pentru adoptarea raportului de respingere. Au fost 21 de liberali, 30 de social-democrați, 6 de la UDMR, 14 de la USR și 3 senatori neafiliați. Opt senatori au votat împotriva raportului de respingere, toți de la AUR. A existat și o abținere. Este vorba despre senatorul AUR Ionuț Neagu.
Camera Deputaților este forul decizional.