Paul Henri Corentin Féval (născut la Rennes, Franța, în 27 septembrie 1817 - mort la Paris, în 8 martie 1877) a fost un romancier și dramaturg păstrat în memoria colectivă grație scrierilor de fibră istorică. Cine n-a citit „Misterele Londrei” sau „Cocoșatul”, nu știe ce-i aventura. Nici deliciul literar.
Fiu de judecător, Paul Féval își începe studiile la Rennes, dar va pleca destul de repede la Paris. Din provincia natală păstrează totuși influența folclorului breton, care se va regăsi în scrierile sale de mai târziu. În capitala Franței este nevoit să-și câștige existența trudind din greu până în 1844, când publică o nuvelă, Le Club des phoques (Clubul focilor). Apoi, la cererea lui Anténor Joly, publică în foileton Les Mystères de Londres (Misterele Londrei), cu un succes ce-l face rival al mai celebrilor Eugène Sue, Alexandre Dumas, Frédéric Soulié. „În perioada de glorie a bibliotecilor populare și a ziarelor ce publicau romane în foileton (cu un tiraj de aproape treizeci de mii de exemplare), Féval se lansează într-o serie impresionantă de romane, culminând în 1858 cu Le Bossu ou le Petit Parisien (Cocoșatul sau Micul Parizian), ce respectă structura «romanului popular»: eroul - devenit legendar - Henri Lagardère este prototipul tânărului seducător, dar și apărător al celor sărmani.”, sesiza cercetătoarea Corina Sandu, autoare a unei minibiografii prinse în „Dicționarul scriitorilor francezi” (Editura Polirom, 2012).
La concurență cu „Rocambole”
Dar să facem loc portretului (literar) lui Paul Féval: „Firul narativ reunește într-o cavalcadă de dueluri și urmăriri înverșunate personaje istorice reale și eroi fictivi situați de partea Binelui sau a Răului, situațiile tragice sunt contrapunctate de elemente comice (susținute, în primul rând, de popularul cuplu Cocardasse - Passepoil) care, la rândul lor, sunt încadrate de descrieri poetice. (Profitând de ecoul larg în rândul publicului, fiul scriitorului, Paul Féval II, va scrie o urmare a romanului în 1893, Le Fils de Lagardère [Fiul lui Lagardère].)” În 1863, solicitat de ziarul Le Constitutionnel, Féval publică romanul Les Habits noirs (Hainele negre), în scopul de a-i face concurență lui Ponson du Terrail, cu al său Rocambole. „Astfel - completa cercetătoarea Corina Sandu - se naște, în paginile foiletonului, epopeea «tovarășilor tăcerii», membrii bandei «Les Habits noirs», ce îngroziseră societatea vremii prin actele lor nelegiuite.”
200 de titluri în foileton!
De-a lungul aventurilor narate, Féval construiește fresca unui secol (1770-1870) cu o civilizație în criză, plasată sub semnul culorii negre - marcă a puterii și a nobleței, a ambiției și a luxului, a cuceririi și a gloriei. „Pe lângă descrierea Parisului din vremea lui Ludovic-Filip, autorul aduce în conștiința publicului, plecând de la arhetipul ocnașului-justițiar, probleme contemporane cum ar fi eroarea judiciară sau statutul condamnaților. Deosebit de prolific, Féval va publica în foileton aproape două sute de titluri ce ar putea exemplifica diversitatea genului «romanului popular»: romane de capă și spadă (Le Bossu), romane de moravuri (Le Bourgeois de Vitré [Burghezul din Vitré]), scrieri fantastice - La Sœur des fantômes (Sora fantomelor), La Ville vampire (Orașul vampir) -, romane inspirate din folclorul breton - La Forêt de Rennes (Pădurea din Rennes), Le Loup blanc (Lupul alb) –, romane de aventuri - Les Mystères de Londres, Le Fils du diable (Fiul diavolului), Les Couteaux ïor (Cuțitele de aur).”, mai remarca biografa Corina Sandu.
Convertit la practica religioasă
În continuare: „Necruțătoare de-a lungul vremii din cauza genului abordat, critica literară l-a declarat pe Féval un simplu imitator al lui Dumas sau al lui Eugène Sue. Mai recent, i-au fost recunoscute meritele originale - crearea personajelor la limita dintre real și ireal, înscrierea elementului fantastic în cadrul social și politic al vremii sale -, ceea ce a determinat plasarea scriitorului în rândul marilor maeștri ai «literaturii populare». Tratând istoria ca pe o feerie a înfruntării forțelor Binelui și Răului, Féval realizează în Les Habits noirs, cel mai reușit roman al său, un discurs coerent, construit prin înlănțuiri de intrigi, cu o temporalitate bivalentă ce rezidă în suprapunerea episoadelor și în desfășurarea lor internă. Spre sfârșitul vieții, scriitorul ce înființase în 1848 câteva ziare (Le Bon Sens, L’Avenir du peuple) devine militant catolic și tipărește o serie de broșuri religioase, subliniind că s-a convertit «nu la ideea, ci la practica religioasă».”
Întru admirație
Cele din urmă tușe: „În același timp, Paul Féval supraveghează reeditarea romanelor sale, ocazie cu care adaptează scenic, fără mare succes, Le Bossu într-o dramă în cinci acte și publică Les Étapes ïune conversion (Etapele unei convertiri). Va rămâne însă în istoria literaturii ca promotor al «romanului istoric popular» și, în această calitate, va trezi admirația unor scriitori mai celebri, ca Barbey ïAurevilly, Léon Bloy, Raymond Queneau.”
Repere la raft
Opere
Le Club des phoques (1844); Les Mystères de Londres (1844); Le Fils du diable (1846); La Forêt de Rennes (1851); La Sœur des fantômes (1853); Les Couteaux ïor (1856); Le Loup blanc (1856); La Vampire (1856); Le Bossu ou le Petit Parisien (1858); Jean Diable (1863); Les Habits noirs (1863); La Tache rouge (1870); La Ville vampire (1874); Les Étapes ïune conversion (1876).
Traduceri
Misterele Londrei (trad. I.G. Valentineanu), București, 1857-1858; Ura între două familii, București, 1900; Micul Parizian, București, 1928; Cerșetorul Negru (trad. D. Lazăr), București, 1943 (reed. București, 1992); Regele spadei (trad. Al. Țânțăreanu), București, 1947; Cocoșatul (trad. I. Igiroșianu), București, 1964 (reed. București, 1992); Cavalerii tezaurului (trad. Pericle Martinescu), București, 1970 (reed. 1992); Cocoșatul sau Micul parizian (trad. Sofia Marian și Ben Marian), București, 1976 (reed. București, 1992); Mănușa de oțel (trad. Neli Arsenescu-Costinescu), București, 1977 (reed. București, 1992); Misterele Londrei (trad. Vlad Mușatescu și Lazăr Casvan), București, 1977 (reed. București, 1992; București, 1993); Fiul diavolului (trad. L.P. Tafrali), București, 1993-1994; Arma invizibilă sau Secretul Veșmintelor Negre (trad. Liana Gomboșoiu), București, 2002.
208 ani se vor fi împlinit în 27 septembrie 2025 de la nașterea scriitorului Paul Féval.
Paul Féval a rămas în istoria literaturii ca promotor al „romanului istoric popular”.
„În perioada de glorie a ziarelor ce publicau romane în foileton (cu un tiraj de aproape treizeci de mii de exemplare), Féval se lansează într-o serie impresionantă de romane, culminând în 1858 cu Cocoșatul sau Micul Parizian.”, Corina Sandu, biografă
„Féval va publica în foileton aproape două sute de titluri ce ar putea exemplifica diversitatea genului «romanului popular»: romane de capă și spadă, romane de moravuri, scrieri fantastice etc.”, Corina Sandu, cercetătoare
„Necruțătoare de-a lungul vremii din cauza genului abordat, critica literară l-a declarat pe Féval un simplu imitator al lui Dumas sau al lui Eugène Sue. Mai recent, i-au fost recunoscute meritele originale.”, Corina Sandu, cercetătoare