O decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit în recursul în casație cerut de un condamnat - medic de profesie - că acesta nu poate fi acuzat de neglijență în serviciu dacă faptele nu se încadrează în prevederile legislației penale sau primare, în conformitate cu Decizia CCR nr. 518/2017. ÎCCJ a dat soluția cu caracter general (Decizia nr. 46/RC din 12 februarie 2019) care va exonera, prin jurisprudență, răspunderea penală a medicului față de acuzațiile unor pacienți nemulțumiți de calitatea actului medical, atunci când aceștia cred că au nevoie de anumite investigații.
În 28 martie 2018, Judecătoria Târgu Secuiesc îl condamna pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii de 37.500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută în art. 298 Cod Penal. Totodată, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de B., obligând inculpatul la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale. Inculpatul A. face apel și instanța CA Brașov reduce, prin Decizia nr. 492/AP din 10 iulie 2018, pedeapsa amenzii la 8.000 de lei și stabilește cuantumul daunelor morale pe care trebuia să le plătească inculpatul părții civile B., la 8.000 de lei.
Pacientul a vrut radiografie
Ce a declanșat acest proces? În 22 septembrie 2015, B. s-a prezentat la camera de gardă a Spitalului Covasna cu o plagă de înjunghiere, solicitând asistența medicală. Chirurgul A. l-a consultat, i-a prescris tratament care nu impunea internarea. A doua zi, pacientul revine la spital și după consult este trimis iar acasă. După mai multe zile, B. a fost operat; pacientul a apreciat că intervenția chirurgicală s-a impus deoarece ar fi fost tratat superficial de medicul A. în 22 și 23 septembrie. El a considerat că medicul A., care i-a refuzat radiografia și nu l-a internat, a comis o neglijență în serviciu ce a fost cauza unei agravări a stării de sănătate, remediată prin operație.
Împotriva deciziei penale menționate, inculpatul A. a declarat recurs în casație, considerând nedreaptă sentința Curții de Apel Brașov. În 13 noiembrie 2018, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casație formulată de condamnatul A. ÎCCJ a menționat în decizie, conform art. 438 al Codului de Procedură Penală, alin. (1) pct. 7, că „hotărârile definitive sunt supuse casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”. Curtea Constituțională a dat o explicație foarte clară pentru sintagma „îndeplinirea defectuoasă” a sarcinilor de serviciu care poate atrage încadrarea în legea penală în sensul că se înțelege „îndeplinirea prin încălcarea legii”. Instanțele de fond și apel de la Târgu Secuiesc și Brașov au reținut în sarcina medicului infracțiunea de îndeplinire defectuoasă a sarcinilor de serviciu imputând conduita sa - refuzul de acordare a asistenței medicale prin omisiunea de a efectua investigații suplimentare printr-o radiografie. Or, medicul l-a consultat pe pacient, i-a suturat rana, i-a prescris tratament medicamentos, iar a doua zi l-a consultat din nou la prezentarea pacientului la spital. Instanțele și-au motivat condamnarea prin referiri la Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor și la un Ordin al ministrului Sănătății, completat cu alt ordin în 2015, ulterior producerii faptelor judecate. Decizia judecătorilor supremi este în consonanță cu Decizia 518/2017 a CCR, care menționa între alte argumente că „neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului”. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că viața pacientului nu a fost periclitată, reținând și constatările expertizelor medico-legale. Ca atare, ÎCCJ l-a achitat pe condamnatul A. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu. O decizie care, intrând în jurisprudență, va impune soluții similare.
„Neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului”
Din Decizia 518/2017 a Curții Constituționale a României