Medicina a concluzionat că este extraordinar pentru sănătate să faci mişcare zilnic. Unii specialişti emit părerea că nu alergatul ar fi cel mai potrivit, ci mersul pe jos. Iar un ritm grăbit, spre pragul gâfâielii, face diferenţa.
Alergatului, ca formă de sport pentru sănătate, i se aduce reproşul că paşii “îndesaţi” produc microtraumatisme în articulaţiile şoldului şi grăbesc bolile de uzură în aceste încheieturi. Proiectul fiinţei umane a cuprins mersul ca mod de existenţă, nu alergatul, fuga este ceva aparte şi nu o formă de mişcare obişnuită. Recomandabil pentru confortul de sănătate este mersul pe jos, minimum o jumătate de oră zilnic. Se pune întrebarea: mers pe jos ca mers pe jos, dar în ce ritm e acest mers pentru a fi folositor pentru sănătate? Răspunsul este că acest mers trebuie să fie la hotarul de mers grăbit, cu puţin înainte de a apărea gâfâiala. Medicii susţin că este bine ca dimineaţa să se dea omul jos din autobuz sau tramvai sau din maşina personală cam cu o staţie, două staţii înainte de locul serviciului. Şi această distanţă să fie parcursă niţel în grabă, pasămite să nu întârzii la lucru. Mersul acesta poate fi practicat şi seara, apărând şi avantajul ajutării digestiei. De altfel, mersul este un capitol important şi specialiştii au mai tras nişte concluzii. Mersul care nu oboseşte, care nu se însoţeşte de dureri trebuie să se facă în pas vioi şi continuu, fără opriri dese. Mersul a lehamite, în dorul lelii, cu paşi târşâiţi, oboseşte, este solicitant pentru articulaţii şi muşchi. O altă eroare este să mergi legănat, ca un răţoi sau ca un marinar pe o punte legănată de valuri, deoarece nu aduce confort. Mersul cu multe opriri, 30 de metri şi apoi o staţionare, apoi iarăşi mers agale, legănat, este maniera de a-ţi măcina rezistenţa, capacitatea de deplasare normală.
În păşit, trebuie respectaţi cei patru timpi, de pe călcâie se face rularea prin bolta tălpii până spre vârfuri, urmând perioada piciorului ridicat când păşeşte celălalt picior.