Mai mult, naționala este neînvinsă de trei meciuri! Iată, deci, câteva argumente decisive pentru ca toți cei din fruntea FRF să dea drumul laudelor de sine. Însă șefimea federației ezită să amintească faptul că ultimele trei meciuri ale reprezentativei României au fost în compania unor naționale care n-au fost niciodată în cărțile calificării la vreun turneu final: Moldova, Andorra și Belarus. Iar când li se spune care este nivelul acestor adversari, răspund cu celebrul clișeu „Nu mai există echipe mici”.
Parcă s-au aliniat planetele ca toate să se desfășoare în favoarea noastră. De la tragerea la sorți a grupei de calificare, cea mai accesibilă dintre toate, la norocul programării meciurilor cele mai ușoare chiar la începutul campaniei până la jocul rezultatelor. Și chiar și așa, naționala noastră s-a chinuit. În Andorra selecționerul nu a știut să pună la punct o echipă primitivă, așezată pe două linii de apărători, al cărei singur gând a fost să-i tăvălească pe ai noștri. Am învins în Pirinei pentru că ne-au făcut ei două cadouri, pentru că de jucat noi am jucat doar 30 de minute. În rest am apelat celebrele noastre pase înapoi. Jocul a fost total nesatisfăcător, arid în idei și combinații, obositor de privit. Dar am învins și federalii s-au bucurat nespus.
Cu Belarus naționala a început ceva mai în forță. Timp de jumătate de oră a arătat surprinzător de bine, iar publicul era încântat. Însă minunea noastră a durat tot 30 de minute, după care n-am mai fost în stare să legăm trei pase. A urmat repriza a doua în care elevii lui Iordănescu jr au fost absenți pe teren. Excepție a făcut doar Alibec, obsedat să marcheze și el. În rest, același joc plicticos și abundător de greșeli. Bielorușii ne-au dominat categoric și, spre deosebire de noi, toate acțiunile le-au finalizat cu șut la poartă. Aflați, cel mai probabil, la ultimul meci în această campanie, naționala lor urmând să fie exclusă de UEFA, n-au pierdut mingi la mijlocul terenului și, pe final, au și marcat, făcându-ne să trăim cu sufletul la gură minutele de prelungire. Scorul de 2-1 pare ușor nedrept având în vedere că în repriza secundă n-am avut niciun șut pe poartă în timp ce adversarii au avut patru. Puteau primi chiar și un penalty la o fază cam de juma-juma.
După Liechtenstein, acum ne salvează Andorra
Proverbialul noroc al familiei Iordănescu lucrează, iată, în continuare. Pe lângă victoriile chinuite cu Andorra și Belarus, salvarea vine de la adversari. În prima etapă, Israel și Kosovo s-au încurcat reciproc, făcând doar un egal, iar în etapa a doua, Andorra a scos un egal în Kosovo, scoțând-o momentan din cărți. Desigur, dacă kosovarii nu-și vor recupera cu noi punctele pierdute cu Andorra. Istoria s-a repetat. Dacă în campania trecută, pentru Mondialul din Qatar, Liechtenstein ne-a ajutat să jucăm barajul cu Islanda, încurcând Armenia, de data asta Andorra îi încurcă pe contracandidații noștri la locul 2 în grupă. Glumind, le-am putea cere andorezilor să bată și Elveția și, astfel, să ne asigure nouă locul 1...
În celălalt meci, Elveția și-a văzut de treabă și a învins clar Israelul cu 3-0 și, fără gol primit, s-a instalat în poziția de lider al grupei.
Adevăratele teste, în iunie
Naționala se reunește la mijlocul lunii iunie pentru cele două meciuri dificile din deplasare, pe 16 iunie în Kosovo și pe 19 iunie în Elveția. Edi Iordănescu are, astfel, la dispoziție două luni să pregătească un plan serios pentru națională, pentru că nu mai jucăm cu echipe de nivelul Andorra sau Belarus.
Ar trebui să propunem FIFA și UEFA ca meciurile României să dureze 30 de minute, pentru că noi atât rezistăm pe teren. 15 minute prima repriză, 15 minute pauză de odihnă și 15 minute repriza a doua. Pauza de odihnă este absolut necesară, pentru că e posibil să fie și 2-3 minute de prelungiri la final.
Jocul din prima repriză cu Belarus ar trebui pus în ramă. N-o să mai vedem mult timp de acum încolo naționala României jucând atât de bine.
Suporter al naționalei