Mare și multă dreptate a avut cel care a spus că o nenorocire nu vine niciodată singură! Uite, de exemplu, ce i se întâmplă, în cascadă, lui Nicușor Dan. Cel care, până mai ieri, le părea multora că este cel care,după numărarea voturilor din 27 septembrie, o va învinge fără drept de apel pe Gabriela Firea și va ocupa atât de mult râvnitul fotoliu de Primar General al Cetății lui Bucur Ciobanul. Și, când acolo, de numai câteva zile, curg în șuvoi documente și imagini care ne arată că pretinsul salvator al Capitalei scumpei noastre patrii nu este nici pe departe imaculatul pe care ni-l prezintă sloganurile și clipurile propagandistice de campanie. Dezvăluiri care, judecând după cele spuse de pe cât de vijelioasa pe atât de documentata Dana Budeanu, s-ar prea putea să nu se oprească aici. Și asta fiindcă traista cu povești, cu și despre, Nicușor Dan, mai are încă niscai surprize care, s-ar prea putea să le dea dreptate celor care i-au și pus numele de scenă Plicușor Dan.
Nu este treaba mea să spun, aici și acum, dacă cele apărute în spațiul public despre auto-acreditatul salvator al Bucureștilor sunt adevărate sau nu. Slavă Domnului, avem justiție și justițiari, așa că să îi lăsăm să își facă treaba. Ceea ce, însă, pot și vreau să spun este că pe mine unul(și poate că nu numai pe mine) răspunsurile lui Nicușor Dan nu m-au convins. Așa că rămânem în așteptare…
Până atunci, bag seama că în virtual media circulă cu o înverșunată insistență o anume fotografie în care chipul, portretul, super-mediatizatului competitor electoral are în spate literele NUL. Litere care, firește, intră în alcătuirea unui cuvânt dar care, din nevoia de a centra imaginea fix pe personajul central, s-a făcut că a ieșit ceea ce a ieșit! Ca unul care am la activ niște ani de presă, și înainte și după decembrie*89, mi-am pus întrebarea:Oare în echipa de campanie a lui Nicușor Dan nu există un cap limpede? Adică un om cu ceva pricepere în ale publicisticii și ale publicității care să fi sesizat isprava și ,astfel, să fi evitat boroboața.
După care, tot în temeiul unei anume perioade în care am lucrat în presă și încă în anii în care o asemenea ispravă se putea solda cu severe sancțiuni, m-am întors cu gândul la două întâmplări pe undeva asemănătoare cu cea despre care discutăm. Prima s-a petrecut la o vizită efectuată la București de către fostul șef comunist din Bulgaria, Todor Jivcov. Prilej cu care au fost făcute și fotografii pentru presă. Numai că, „Tovarășa” care, în ultimii ani, superviza personal toate fotografiile cu „Tovarășul” a observat că, pe când Nicolae Ceaușescu avea pălăria pe cap, Jivcov își scosese pălăria și o ținea în mână. „Cum adică- a luat foc titulara Cabinetului II-, Jivcov vrea să o facă pe tinerelul și umblă cu pălăria în mână?” Pe loc, secția foto oficială s-a executat, așa că Jivcov avea două pălării, una pe cap și una în mână. Noroc cu ziariștii din echipele de serviciu, cap limpede și responsabili de număr de la cele trei cotidiene, care au observat năzdrăvănia și au corectat-o…
Cea de –a doua ispravă este legată de o vizită a cuplului Ceaușescu la ROMEXPO.Unde, bineînțeles, au fost întâmpinați cu flori și pancarte. Doar că, tot pentru a-l avea în centrul imaginii pe „Cel mai iubit fiu al partidului și poporului”, un fotoreporter nu a observat bine fundalul și , în loc de „Ceaușescu- pace” a apărut „Ceaușescu- pac”. Norocul a fost, și de data asta, un cap limpede sau un responsabil de număr, care a sesizat la timp treaba și a dat la retușat poza cu bucluc.
După cum spuneam, s-au întâmplat, aceste două chestii, înainte de decembrie 1989. Când, deși cenzura (Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor) fusese desființată încă din 1976. În presa de partid și de stat funcționa, cu turațiile la maxim autocenzura!
Cenzură sau autocenzură de care, după cum se vede treaba, ar fi avut atât de mare nevoie și echipa de campanie a ultra-democratului și super-europeanului Nicușor Dan. Cred că se înțelege că nu m-am referit decât la cenzurarea pozei cu bucluc!