Arheologii au bănuit anterior că oamenii au folosit unelte din lemn cel puțin la fel de mult timp ca și cele din piatră, dar, din cauza naturii mai fragile a lemnului, majoritatea dovezilor au putrezit.
Acum, folosind microscopia 3D și scanerele micro-CT pentru a examina 187 de artefacte din lemn de la Schöningen, în Germania, arheologul Dirk Leder de la Oficiul de Stat pentru Patrimoniu Cultural din Saxonia Inferioară și colegii săi au confirmat suspiciunile.
„Lemnul a fost o materie primă crucială pentru evoluția umană, dar numai în Schöningen a supraviețuit din perioada paleolitică într-o calitate atât de mare", explică arheologul Thomas Terberger de la Universitatea din Göttingen.
În mijlocul acestei rezerve de artefacte din lemn, cele mai mari cunoscute din Pleistocen (de acum 2.58 până acum 11.700 de ani) se aflau cel puțin 10 sulițe, șapte bastoane de aruncat și 35 de unelte domestice. Toate au fost sculptate din lemne cunoscute ca fiind atât flexibile, cât și dure, inclusiv molid, pin și larice.
Uneltele prezentau dovezi clare ale unei tehnici de despicare cunoscute anterior ca fiind folosite doar de oamenii moderni, precum și semne de cioplire, răzuire și abraziune, conform Science Alert.
„Modul în care uneltele din lemn au fost fabricate cu atâta măiestrie a fost o revelație pentru noi", exclamă arheologul paleolitic de la Universitatea din Reading, Annemieke Milks.
Prelucrarea lemnului până la nivelul de sofisticare descoperit este un proces lent și în mai multe etape, care necesită multă răbdare și previziune. Mai mult, vârsta uneltelor coincide cu perioada în care neanderthalienii au devenit dominanți în Europa, depășind alte specii umane timpurii.
„S-a dovedit că acești pre-Homo sapiens și-au confecționat unelte și arme pentru a vâna vânat mare", a declarat Terberger pentru Franz Lidz de la New York Times. „Nu doar comunicau împreună pentru a doborî prada, dar erau suficient de sofisticați pentru a organiza măcelărirea și prăjirea."
Aceste abilități puternice de vânătoare sunt probabil mult mai vechi decât artefactele din lemn găsite la Schöningen, susțin cercetătorii. Ar fi asigurat accesul oamenilor la surse de hrană de înaltă calitate timp de generații.
„De asemenea, [vânătoarea] ar fi asigurat populații sustenabile chiar și în părțile mai puțin favorabile ale Europei în timpul Pleistocenului și ar fi contribuit la extinderea ariei de răspândire a oamenilor pe tot globul", scriu Leder și echipa în lucrarea lor.
În mod incredibil, cercetătorii au găsit, de asemenea, dovezi de reciclare. Uneltele care fuseseră rupte sau tocite au fost refăcute pentru noi scopuri.
„Armele de vânătoare din lemn de la Schöningen exemplifică interacțiunea dintre complexitatea tehnologică, comportamentul uman și evoluția umană."
Studiul lor a fost publicat în PNAS.
(sursa: Mediafax)