Despre Oedipe, principala creație și singura capodoperă de rezonanță internațională a artei lirice românești, care se regăsește în repertoriul mai multor teatre prestigioase de operă din lume, marele compozitor George Enescu mărturisea: Nu mi se cuvine mie să declar dacă Oedipe este sau nu cea mai desăvârșită dintre lucrările mele. Tot ce pot spune este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam uneori cu eroul meu. Nimeni nu m-ar crede dacă aș spune în ce stare de exaltare eram gândindu-mă la Oedipe și compunând, notă cu notă, această operă imensă.
Oedipe de George Enescu este o monumentală tragedie lirică în 4 acte. Libretul operei este scris în franceză de Edmond Fleg. Oedipe a fost compusă de Enescu între 1921-1931, fiind dedicată soției sale, Maria Rosetti-Tescanu. Opera a fost inspirată, în special, de tragedia Oedip rege de Sofocle. Această monumentală lucrare este considerată una dintre piesele de teatru înalt reprezentative ale antichității grecești, iar firul narativ este continuat de Oedip la Colonos și Antigona (ambele de Sofocle).
Despre premiera de pe scena operei bucureștene, regizorul Stefano Poda a declarat: Oedipe este despre noi toți. Pentru mine această invitație de a lucra la București acest spectacol reprezintă o mare, mare onoare. Am făcut acest spectacol de multe ori, am parcurs partitura și de fiecare dată destinul mă duce cu gândul la această idee care reprezintă de fapt punctul de pornire al operei. Enescu, cu o viziune extraordinară, absoarbe tot acel ferment care în Franța, la Paris, reprezenta epicentrul, rezumând totul, tot parcursul de cercetare muzicologică, dramaturgică, artistică și filosofică. Aș spune psihanalitic de asemenea și cu adevărat punctul culminant al unei reflecții infinite care îi permite lui Oedip cu adevărat să abordeze dimensiunea tragică în sensul de universală, în sensul de atemporală, fără a deveni un individ închis. Noi toți suntem Oedip. Fiecare dintre noi este și Iocasta și Laios, fiecare dintre personajele pe care Sofocle le abordează și le oferă ca paradigmă a dezvoltării și creșterii sentimentului de dezamăgire. Este impresionant că acest mesaj a pornit acum mai bine de 2000 de ani și că George Enescu preia, amplifică și relansează această reflecție grație unei muzici care este și ea universală.
La prima sa reprezentație în 1936 la Paris, Oedipe a fost considerată un punct de cotitură în istoria operei. Cu o partitură complexă și impunătoare, George Enescu a creat o experiență muzicală care a încântat și a provocat audiența în egală măsură.
În distribuția avanpremierei enesciene, îi regăsim pe următorii artiști lirici: Ionuț Pascu (Oedipe), Marius Boloș (Tirésias), Dan Indricău (Créon), Andrei Lazăr (Păstorul), Ion Dimieru (Marele preot), Leonard Bernad (Phorbas), Damian Vlad (Străjerul), Daniel Filipescu (Thésée), Andrei Petre (Laïos), Oana Andra (Jocaste), Sorana Negrea (Sfinxul), Daniela Cârstea (Antigone), Andreea Iftimescu (Mérope), Zoica Şohterus (o femeie tebană). Alături de regizorul Stefano Poda și dirijorul Tiberiu Soare, din echipa care va monta Oedipe pe scena Operei Naționale din București, mai fac parte: Paolo Giani (regizor asociat), Silvia Sisto (asistent coregrafie), Mircea Pădurariu (asistent dirijor), Paula Stoica și Claudia Machedon (asistenți regie).