Asociaţia Kogayon din Costeşti, Vâlcea, are planuri mari: a făcut deja primele demersuri pentru ca zona Oltenia de sub Munte - adică, şase localităţi cu un tezaur natural şi cultural bogat - să obţină statut de geoparc UNESCO. Identitatea regiunii, odată recunoscută la nivel internaţional, va aduce o mulţime de oportunităţi de dezvoltare, susţine Florin Stoican, preşedintele asociaţiei respective.
Oltenia de sub Munte înseamnă două oraşe şi patru comune (Vaideeni, Horezu, Costeşti, Bărbăteşti, Stoeneşti şi Olăneşti), împreună cu ariile protejate din zonă - cu totul, 63.000 de hectare şi 25.000 de locuitori. „E o zonă cu o dezvoltare unitară de-a lungul istoriei, cu tradiţii şi obiceiuri comune, cu un patrimoniu natural şi cultural generos”, spune Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Kogayon. „Conceptul de geoparc porneşte de la patrimoniul natural. O să identificăm zone care au valoare din punct de vedere al geodiversităţii şi o să le promovăm prin acest concept”. Dar, pe lângă diversitatea naturală, vor fi promovate şi valorile culturale locale - de la arhitectură ţărănească la tradiţii, ceramică de Horezu sau covoare olteneşti.
Strategie de dezvoltare
Proiectul prin care se doreşte obţinerea statutului de geoparc a fost iniţiat anul trecut. La partea de zestre naturală, Geoparcul Oltenia de sub Munte va cuprinde ariile protejate din zonă - de la Parcul Naţional Buila-Vânturariţa la Rezervaţia Naturală Muzeul Trovanţilor Costeşti. Geoparcul nu este însă o arie protejată şi nu presupune restricţii, e doar un concept care va constitui baza unei strategii de dezvoltare a regiunii. Motorul conceptului e dat de parteneriatele locale, încheiate cu autorităţile publice, cu şcolile, cu diversele firme, cu institutele de cercetare şamd.
Promovare internaţională
Preşedintele Asociaţiei Kogayon este convins că regiunea va obţine statutul mult-râvnit. Va mai dura însă doi ani până atunci: „În luna mai depunem scrisoare de intenţie la UNESCO, în octombrie depunem documentaţia. În primăvara lui 2021 vor veni în zonă evaluatorii, ca să vadă ce am făcut şi ce ar mai fi de realizat, şi de-abia în 2022 vom primi decizia comitetului internaţional UNESCO. Eu cred sută la sută că va fi o decizie favorabilă pentru noi, fiindcă ne-am făcut propria evaluare internă şi ne bazăm pe ceea ce am realizat deja: parcul natural, coagularea factorilor locali, investiţiile din zonă.”
Avatajele includerii în reţeaua de geoparcuri UNESCO sunt evidente: promovarea internaţională şi accesul la pieţele de marketing turistic. „Vom fi unul din cele 147 de geoparcuri deja existente, din 41 de ţări, care se promovează unele pe altele. Vom putea accesa fonduri pentru proiecte care au mai mulţi beneficiari din reţea. În plus, putem învăţa de la alţii lucruri pe care apoi le putem aplica la noi”, spune Stoican.
Modele şi soluţii
Oamenii locului ce spun? Vor să se implice şi ei în proiect? „Asta e decizia lor”, spune Stoican. „Noi propunem nişte modele, dăm nişte soluţii şi încercăm să aducem nişte resurse pentru punerea lor în practică. Când vor vedea că există şi nişte avantaje, oamenii vor accepta să meargă în direcţia bună”.
Ideea de geoparc presupune şi o componentă educaţională, spune Florin Stoican: „Continuăm şi anul acesta Ranger Junior, programul nostru care ţine direct de Parcul Naţional Buila-Vânturariţa şi de educarea copiilor în spiritul protejării naturii. Vom înfiinţa în şcoli cluburi numite Geoexploratorii, care vor fi coordonate de profesori - avem parteneriate semnate cu Inspectoratul Şcolar. Un prim club funcţionează deja în şcoala din Costeşti”.
La ora actuală, în România există un singur geoparc: Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”, sub patronajul Universităţii Bucureşti.