Jurnalul.ro Ştiri Externe Orientul Mijlociu, noul front al războiului dintre Statele Unite și China 

Orientul Mijlociu, noul front al războiului dintre Statele Unite și China 

de Şerban Mihăilă    |   

Într-un an care a adus schimbări notabile în cea mai mare parte a lumii, Orientul Mijlociu, regiune devastată de conflicte, dădea semne că este gata, în sfârșit, să încheie un capitol tumultuos al istoriei sale. O avalanșă de misiuni diplomatice menită să cicatrizeze rănile din trecut a dat primele rezultate. Irakul, spre exemplu, s-a transformat din epicentrul violenței într-unul al progresului, mediând discuții între vechii rivali Arabia Saudită și Iran. Cu toate acestea, spre sfârșitul anului, a apărut o altă falie geopolitică: Orientul Mijlociu a devenit un câmp de luptă politică și economică pentru SUA și China, în pofida încercărilor statelor din zonă de a se ține departe de confruntarea titanilor.

 

Scăpate de pandemie și de perioada de turbulențe globale provocată de mandatul fostului lider de la Casa Albă Donald Trump, numeroase țări din Orientul Mijlociu au dat semnale că s-au săturat de conflictele care au răvășit neîntrerupt regiunea, timp de decenii. În ultimele luni, toate aceste state s-au trezit însă prinse, fără voia lor, în mijlocul competiției planetare dintre China și Statele Unite.

 

Între ciocanul american și nicovala chineză

 

Mai multe oficialități de rang înalt din Orientul Mijlociu și-au exprimat deja disperarea în legătură cu confruntarea dintre Washington și Beijing. „Ceea ce ne îngrijorează este această linie fină, între o competiție acută și un nou Război Rece”, mărturisea recent un consilier diplomatic al conducerii Emiratelor Arabe Unite (EAU). „Cred că noi, ca stat mic, vom fi afectați în mod negativ de acest lucru, deși nu vom avea capacitatea de a influența în vreun fel această competiție!”, remarca el.

Consilierul a confirmat rapoartele conform cărora EAU – aliat regional cheie al Americii – a închis o instalație chineză, deoarece SUA au acuzat faptul că locația ar fi fost folosită ca bază militară. El a precizat că țara sa nu a făcut altceva decât să meargă pe mâna serviciilor de informații americane, deși nu a fost de acord cu evaluarea făcută locației respective de către acestea. Altfel spus, oficialitățile din Abu Dhabi nu au vrut să supere un aliat strategic.

La câteva zile însă, EAU par să fi decis să nu mai facă pe plac Americii și suspendau o achiziție în valoare de mai multe miliarde de dolari, de avioane F-35 fabricate în SUA, prima afacere de acest gen cu o țară arabă. SUA condiționaseră vânzarea de eliminarea de către EAU a companiei chineze Huawei din rețeaua lor de telecomunicații. Washingtonul susține că tehnologia respectivă reprezintă un risc de securitate pentru sistemele sale de armament, în special pentru un avion pe care Casa Albă îl numește cu mândrie „bijuteria coroanei”.

EAU nu sunt însă de acord cu argumentul americanilor. Un oficial din Abu Dhabi a recunoscut că în spatele deciziei de a rămâne cu Huawei, în detrimentul avioanelor F-35, s-a aflat o analiză cost/beneficiu. În timp ce administrația Biden a încercat să minimalizeze semnificația evenimentului și insistă că vânzarea nu a fost anulată, EAU au arătat că nu intenționează să se supună întotdeauna solicitărilor SUA în privința Chinei, respingând raționamentul Washingtonului, care consideră acordurile comerciale chinezești drept o acoperire pentru activități militare ascunse.

Incidentul poate deveni reprezentativ pentru o întreagă regiune, în care relațiile comerciale în ascensiune rapidă a Chinei transcend vechile rivalități geopolitice și în care lunga hegemonie a SUA ar putea lua sfârșit.

 

Pleacă SUA, vine China

 

Orientul Mijlociu este zguduit de tensiuni geopolitice, de când puterile coloniale occidentale au împărțit regiunea – bogată în resurse – în sfere de influență, în urmă cu peste un secol. Cu toate acestea, zona a cunoscut foarte rar violențe de amploarea celor din anii 2010, atunci când războaiele derulate simultan în patru țări diferite – Siria, Yemen, Libia și Irak – precum și conflictele de durată din Israel și din teritoriile palestiniene au transformat într-o baie de sânge părți vaste ale lumii arabe.

A fost o perioadă care a coincis cu o schimbare politică importantă: SUA nu mai acordau prioritate Orientului Mijlociu și se concentrau asupra Chinei. Haosul care a urmat a fost fără precedent și prevestea un vid de putere major, lăsat în urmă de retragerea Americii. Diplomația regională a început să tureze la capacitate maximă, dând impresia că este motivată de percepția generală – cea a unei plecări a SUA din regiune. 

Profitând de noua realitate, China – criticată vehement multă vreme, din punct de vedere ideologic, de puteri precum Arabia Saudită – a lucrat din umbră în tot acest interval, pregătindu-și o intrare spectaculoasă. Beijingul a creat astfel parteneriate economice de mare anvergură cu țări importante, cum ar fi Arabia Saudită și Iranul. Concomitent, colosul asiatic și-a consolidat poziția și în economii care erau deja parteneri comerciali puternici, precum EAU, unde este pe cale să devină principalul jucător în rețelele de telecomunicații. De altfel, China a făcut din Orientul Mijlociu o parte esențială a controversatei sale inițiativei „O centură, un drum”, proiect de infrastructură care leagă Asia de Est de Europa.

Mai mult, ținta unor acuzații intense de încălcare a drepturilor omului, China a promis că nu va rosti un cuvânt împotriva deselor acțiuni represive similare derulate de regimurile autoritare din Orientul Mijlociu. De asemenea, Beijingul s-a angajat să nu se amestece în conflictele din regiune. 

 

Victimele competiției

 

Deocamdată, în eventualitatea în care administrația de la Washington ar obliga statele din regiune să aleagă între SUA și China, răspunsul pare unul destul de simplu: prietenii americanilor nu ar dori să atragă încă mânia unei superputeri, a cărei prezență militară în Orientul Mijlociu este în continuare de temut. Cu toate acestea, este însă foarte posibil ca, în lipsă de alternative economice, țările din zonă să graviteze treptat spre China, în viitorul nu foarte îndepărtat. 

Principalul punct nevralgic al politicii americane promovate în Orientul Mijlociu contra Chinei pare acela că administrația de la Washington nu oferă alternative la afacerile profitabile propuse de Beijing. 

Spre exemplu, SUA pot încerca să constrângă EAU să se retragă din acordul cu Huawei, dar nu sunt dispuse să le ofere o altă opțiune competitivă. La începutul crizei financiare din Liban, în 2020, SUA au exercitat presiuni asupra Beirutului pentru ca țara să nu apeleze la Beijing pentru investiții în infrastructură. La vremea respectivă, ambasadorul american în Liban a lansat numeroase avertismente televizate asupra „capcanelor datoriei” chineze. Fostul premier Hassan Diab a cedat presiunilor, în timp ce SUA au respins și au criticat în mare măsură guvernul său, despre care credeau că este susținut de Hezbollah. Mai mult, ajutorul occidental pentru economia libaneză, aflată în criză, a fost redus sau chiar inexistent.

Absența unei alternative occidentale competitive la cooperarea economică oferită de Beijing nu face altceva decât să extindă și să consolideze rapid influența Chinei în Orientul Mijlociu. Foarte probabil, statele implicate fără voia lor în conflicte artificiale, precum scandalul Huawei, vor alege, până la urmă, propriile interese economice.

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri