Gerul din a doua jumătate a lunii ianuarie a pus din nou sistemul energetic al României sub presiune. Între 14 și 18 ianuarie 2026, consumul de gaze naturale a crescut cu aproximativ 5%, iar tranzitul către Republica Moldova cu circa 15%. În paralel, consumul de electricitate la orele de vârf a urcat cu 7%, pe fondul utilizării masive a soluțiilor electrice de încălzire. În mod tradițional, o astfel de combinație ar fi dus inevitabil la scumpiri abrupte, atât la gaze, cât și la energie electrică, susţine preşedintele Asociaţiei Energie Inteligenţă (AEI), Dumitru Chisăliţă.
Totuși, realitatea pieței din România a contrazis tiparul cunoscut în Europa ultimilor ani.
Gaz mai scump, curent mai ieftin: un paradox explicabil
Pe fondul temperaturilor scăzute, prețul gazului pe piața pentru ziua următoare (PZU) a crescut cu aproximativ 13% începând din 14 ianuarie. Această evoluție a reflectat presiunea crescută pe aprovizionare și importuri, transformând gazul într-o resursă critică, nu doar din punct de vedere al volumelor, ci și al valorii economice.
În mod surprinzător, în același interval, prețul energiei electrice pe PZU a scăzut cu circa 35%. Această „decuplare” între gaz și electricitate, produsă clar în data de 18 ianuarie 2026, a fost posibilă datorită unui factor-cheie: creșterea masivă a producției de energie eoliană
.
Rolul decisiv al energiei eoliene
În noaptea de 17 spre 18 ianuarie, utilizarea hidrocarburilor pentru producerea de electricitate s-a redus la jumătate, iar în prima parte a zilei de 18 ianuarie scăderea a fost de aproximativ 25%. Energia eoliană a compensat producția scumpă, permițând reducerea importurilor și limitarea utilizării gazelor în centralele electrice.
Consecința directă: economisirea a aproximativ 2,8 milioane de metri cubi de gaze într-o singură zi, într-un moment în care cererea era ridicată, iar prețurile în creștere. Fără această contribuție a vântului, România ar fi avut nevoie de volume suplimentare de gaze, cu riscuri serioase pentru echilibrul importurilor și tranzitului regional, inclusiv către Republica Moldova.
Securitate energetică în practică, nu în discurs
Ziua de 18 ianuarie 2026 a demonstrat, concret, ce înseamnă securitate energetică: protejarea consumatorilor de electricitate de scumpiri, economisirea gazelor exact când acestea sunt mai valoroase și reducerea dependenței de importuri într-un context critic. Nu a fost rezultatul unei strategii politice excepționale, ci efectul existenței unor alternative reale în mixul energetic.
Totodată, acest episod scoate la iveală și vulnerabilitățile sistemului. În lipsa vântului, la temperaturi și mai scăzute, producția eoliană ar putea scădea exact când consumul ar crește. De aceea, rolul energiei eoliene trebuie integrat într-o viziune strategică mai amplă, care să includă diversificarea surselor, capacități flexibile, stocare de energie și un management inteligent al cererii.
De ce este nevoie de o coordonare energetică națională
Analiza readuce în discuție necesitatea unei dispecerizări unitare. Propunerea înființării unui Dispecerat Național de Securitate Energetică, avansată încă din 2016, capătă o relevanță și mai mare în contextul actual. O astfel de structură ar permite coordonarea integrată a producției, transportului, stocării și consumului tuturor formelor de energie, reducând dezechilibrele și costurile în perioade critice.
18 ianuarie 2026 nu a fost doar o zi cu vânt. A fost o demonstrație clară că România poate traversa episoade de stres energetic fără improvizații și fără șocuri majore de preț, dacă are alternative funcționale. Lecția este simplă: energia eoliană nu este un moft, ci o plasă de siguranță. Iar viitorul securității energetice depinde de capacitatea de a transforma aceste episoade favorabile într-o strategie coerentă și predictibilă.