Războiul din Ucraina, impactul politicii climatice asupra fermierilor și imigrația sunt doar câteva dintre problemele spinoase, aflate în atenția alegătorilor, din țări precum Portugalia, din vestul continentului, până în națiunea alpină Austria, Polonia, în est, și Cipru, în Mediterana, care au votat pentru a-i alege pe cei 720 de membri ai Parlamentului European.
Maratonul electoral de ieri, la care erau așteptați să participe în total peste 360 de milioane de alegători, încheie un ciclu de patru zile, început joi, în Olanda. Rezultatele oficiale provizorii ale scrutinului, care are loc o dată la cinci ani, nu au putut fi publicate înainte de închiderea ultimelor secții de votare din cele 27 de țări ale UE - cele din Italia, la ora 23.00 (21.00 GMT).
Sondajele de opinie realizate în ultima perioadă prevedeau că liberalii proeuropeni și Verzii vor pierde locuri, reducând majoritatea de centru-dreapta și centru-stânga și complicând eforturile de a impune noi legi ale UE sau de a spori integrarea europeană.
Nemulțumire generală
Mulți alegători sunt afectați de criza costului vieții, sunt îngrijorați de imigrație și de costul tranziției ecologice și, nu în ultimul rând, se arată nemulțumiți de creșterea tensiunilor geopolitice, inclusiv de războiul din Ucraina.
Partidele dure și de extremă-dreapta au profitat de această stare generală de neliniște și au oferit electoratului o alternativă la formațiunile politice tradiționale.
Spre exemplu, Verzii europeni, care se confruntă cu o reacție violentă din partea gospodăriilor, a agricultorilor și a industriei aflate în dificultate din cauza politicilor costisitoare ale UE de limitare a emisiilor de CO2, erau anunțați de sondaje printre marii perdanți ai acestor alegeri.
Previziunile pentru grupul liberal „Renew Europe” erau, de asemenea, sumbre, având în vedere sondajele care anunțau că „Adunarea Națională”, formațiunea de extremă-dreapta condusă de Marine Le Pen, să învingă în Franța formațiunea centristă „Renașterea” a președintelui francez, Emmanuel Macron.
Joi, un sondaj neoficial la ieșirea de la urne a sugerat că partidul radical de dreapta, antiimigrație, al lui Geert Wilders, ar trebui să obțină câștiguri semnificative în Olanda, chiar dacă o coaliție de partide proeuropene l-a împins probabil pe locul al doilea.
În cazul în care această tendință va continua, europarlamentarilor le va fi tot mai greu să adopte legi și să ia decizii.
Schimbare de peisaj
De la ultimele alegeri europene din 2019, partidele populiste sau de extremă dreapta conduc acum guverne în trei națiuni - Ungaria, Slovacia și Italia - și fac parte din coaliția de guvernare în altele, inclusiv în Suedia, Finlanda și, în curând, în Olanda. Sondajele le dau populiștilor un avantaj în Franța, Belgia, Austria și Italia.
Alegerile au loc într-un moment de grea încercare pentru încrederea alegătorilor, într-un bloc de aproximativ 450 de milioane de persoane. În ultimii cinci ani, UE a fost zguduită de pandemia de coronavirus, de o criză economică și de o criză energetică, alimentată de cel mai mare conflict militar din Europa de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace.
Lupta pe posturi. Interese naționale
Scrutinul marchează, de asemenea, începutul unei perioade de incertitudine pentru europeni și pentru partenerii lor internaționali. Dincolo de luptele pentru formarea grupurilor politice și stabilirea de alianțe în interiorul parlamentului, guvernele concurează pentru asigurarea posturilor de conducere din UE pentru oficialii lor naționali.
Printre acestea se numără, în primul rând, președinția puternicei ramuri executive, Comisia Europeană, care propune legi și monitorizează respectarea lor. De asemenea, Comisia controlează distribuirea fondurilor de la bugetul UE, gestionează relațiile comerciale ale blocului comunitar și este organismul european de supraveghere a concurenței.
Alte posturi importante sunt cele de președinte al Consiliului European, care prezidează reuniunile la nivel înalt ale președinților și prim-miniștrilor, și de șef al politicii externe a UE, cel mai înalt diplomat al blocului comunitar.
Europarlamentarii au un cuvânt greu de spus în privința legislației, de la normele financiare, la politica climatică sau agricolă. De asemenea, aceștia aprobă bugetul UE, care, pe lângă finanțarea priorităților politice ale blocului, finanțează proiecte de infrastructură, subvenții agricole sau ajutoare acordate Ucrainei.
Cu toate acestea, în pofida rolului lor important, campaniile politice se concentrează adesea asupra problemelor care preocupă anumite țări, mai degrabă decât asupra intereselor europene mai largi. Alegătorii își folosesc în mod obișnuit buletinele de vot pentru a protesta față de politicile propriilor guverne naționale.
Calcule, previziuni și strategii
Sondajele realizate înaintea europarlamentarelor au sugerat că partidele tradiționale și proeuropene își vor păstra majoritatea în parlament, dar că dreapta dură, inclusiv partidele conduse de politicieni precum Wilders sau Marine Le Pen, le vor diminua numărul de locuri.
Cel mai mare grup politic - Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta - s-a îndepărtat deja de zona de mijloc, făcând campanie pe teme tradiționale de extremă dreapta, cum ar fi mai multă securitate, legi mai dure privind migrația și un accent pe afaceri, în detrimentul preocupărilor legate de bunăstarea socială.
Multe calcule ar putea depinde de poziția aleasă de „Frații Italiei”, partidul de guvernământ al premierului populist de extremă dreapta Giorgia Meloni, care are rădăcini neofasciste, mai exact dacă această formațiune politică va rămâne în grupul mai dur al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) sau va face parte dintr-un nou grup de dreaptă radicală, ce ar putea fi creat în urma alegerilor. Meloni are, de asemenea, opțiunea suplimentară de a colabora cu PPE.
Al doilea grup ca mărime - Socialiștii și Democrații de centru-stânga - și Verzii refuză să se alinieze cu ECR. Un scenariu mai dezastruos pentru partidele proeuropene ar fi dacă ECR și-ar uni forțele cu Identitate și Democrație (ID), a lui Le Pen, pentru a consolida influența dreptei dure.
Partidele de extremă dreapta din Parlamentul European sunt în prezent împărțite între ECR, al căror lider de facto este premierul italian Giorgia Meloni, și grupul ID, condus de „Adunarea Națională”.
Rămân semne de întrebare și în privința grupului la care s-ar putea alătura partidul Fidesz, al premierului ungar Viktor Orbán, un partid naționalist și antiimigranți. Acesta a făcut parte anterior din PPE, dar a fost forțat să iasă în 2021, din cauza conflictelor legate de interesele și valorile sale.
PPE a făcut campanie pentru ca Ursula von der Leyen să primească un al doilea mandat de președinte al Comisiei, dar nimic nu garantează că ea se va menține în funcție, chiar dacă membrii acestui grup vor câștiga. Liderii naționali vor decide cine este nominalizat, chiar dacă Parlamentul trebuie să aprobe orice candidat.
Eurodeputaţii vor avea, ca primă sarcină, după alegerea preşedintelui PE, pe cea de a confirma alegerea viitorului preşedinte al Comisiei Europene.